Sunt în așa fel construit încât nu pot să urăsc, ceea ce cred că este un defect, dar recunosc că sunt la un pas să îl urăsc pe Călin Georgescu.
Când îl aud cum se tânguie, bătându-și joc în mod absolut de bieții săi adepți săraci cu duhul, l-aș lua la palme, fără să mă mai gândesc dacă e o marionetă rusească sau doar un simplu rătăcit cu capul. Auziți:
”Trebuie să ne luăm soarta în mâini și să înțelegem că fără Iisus Hristos nu facem nimic. Luptați să deveniți conștienți (…) Astăzi România a ajuns la cel mai jos punct. Oamenii au devenit de două feluri. Oameni care au preț și oameni care au valoare. Astăzi, acum, e momentul ca fiecare dintre noi să decidă ce fel de viață și ce fel de Românie își dorește. (…)”
Aproape aceleași trăiri le am și atunci când îl văd la televizor pe George Simion, cu chipul lui isteț de oaie.
Să observăm că mișcarea zisă suveranistă evoluează spre o foarfecă politică, avem pe de o parte discursul halucinant, iar pe de alta, o direcție pragmatică. Aducerea lui Dan Dungaciu ca mâna dreaptă a lui Simion semnifică o pregătire pentru momentul în care PSD ar decide că nu există o altă soluție decât guvernarea alături de AUR.
Cineva îmi semnalează o postare a lui Petrișor Peiu în care se arată că AUR ar fi devenit, încetul cu încetul, un partid frecventabil, cu o conducere de intelectuali autentici. Spune Peiu, pe care îl citez în întregime pentru a arăta câtă străduință pune lupul în schimbarea părului:
”Deși la Congresul AUR de duminică ne-am străduit cât am putut de mult, am eșuat în a egala performanța celor de la USR: nu am reușit să avem în conducere niciun absolvent al prestigioasei universități Bioterra!
Am încercat cu Sorin Lavric, dar acesta nu s-a învrednicit să absolve decât umila Universitate de Medicină și Farmacie Carol Davila. A mai încercat o dată, dar nu a reușit decât banala facultate de Filosofie de la Universitatea București.
Am sperat ceva mai mult de la Dan Dungaciu, dar și acesta nu s-a învrednicit prea tare: doar șef de promoție al Facultăţii de sociologie, psihologie şi pedagogie și apoi abia un prăpădit de doctor al Universității București.
Nici mai tânărul Mihai Neamțu nu ne-a ajutat prea mult: a făcut o obișnuită Facultate de Filozofie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca și un doctorat la Londra, la umila King’s College.
Am sperat ceva mai mult de la Virgiliu Vlăescu, dar am fost din nou dezamăgiți: un amărât de biofizician și doctor în bioetică.
Cât despre președintele partidului, George Simion, acesta nu a reușit nici până în ziua de astăzi să ne arate măcar o diplomă de master la Bioterra. Se tot încăpățânează să rămână licenţiat în Administraţie şi Afaceri la prea-comuna Universitate din Bucureşti, plus un master la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Asta e, ne pare rău! Nu avem niciun absolvent de Bioterra! Ne simțim rușinați în fața splendorii intelectuale a unor biografii cărturărești precum ale lui Ionuț Moșteanu sau Ioana Ene Dogioiu…
P.S. am uitat să vă spun cât de rușinați suntem cu Silviu Gurlui, doctor în fizică al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, cu Sorin Muncaciu, absolvent al UMF Carol Davila sau cu Laurențiu Plaesu, nefericitul absolvent de drept al Universității București. Îmi cer scuze că îi deconspir așa de greu”.
Se deschide, după cum vedeți, o altă foarfecă. O mână de intelectuali cu studii bune se bazează pe câteva milioane de români ceva mai simpluți.
Totul va depinde de evoluția ideologică a Europei, Dungaciu fiind cunoscut ca adversar declarat al UE și avocat al Federației Ruse.
Aș vrea să transmit ideea că viitorul este total incert. Fără sprijin ideologic american, actualul profil politic al UE va fi dificil de păstrat, iar alternativa nu poate fi decât slăbirea sistemului de la Bruxelles. Ar putea fi momentul în care atmosfera politică din România să devină irespirabilă, fiindcă așa e românul, pe cât e de blând, pe atât de turbat poate să devină în anumite momente. Despre pogromul de la Iași, marele poet Paul Celan spune că a relevat ”sălbăticia măcelurilor în stil românesc”. E doar o aluzie aici, nu îmi permit mai mult și sper ca avertismentul meu să fie superfluu.
Războiul din Ucraina a ajuns la momentul deconturilor, percepțiile americane și europene sunt atât de divergente încât de aici se pot naște monștri.
În aceste momente, e bine de știut că indiferent câte diplome pe bune ar înregistra conducerea AUR, încă nu se pune problema ca acest partid să evolueze la cârma unui stat de drept. E atâta demagogie și confuzie în această zonă, încât PSD nu are cum să ia în calcul o coaliție dacă nu vrea să sară de pe șinele democrației.
Georgescu și Simion sunt o capcană în care românii nu au căzut și sper să nu cadă, indiferent ce strategii de demonstrare a onorabilității vor adopta acești dușmani ai umanismului occidental.
PSD, leagă-te de catarg și nu asculta chemarea sirenelor nebune!
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
