În interviul de astăzi, Andrei Tase, doctor în muzică, ne invită să privim succesul nu ca pe un singur crescendo spectaculos, ci ca pe o succesiune de note, pauze și momente de reflecție.
Andrei Tase a absolvit Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, licență și master, secția interpretare muzicală – chitară clasică. Ca doctor în muzică, Andrei Tase ne demonstrează că succesul nu este doar o notă înaltă, ci o simfonie bine orchestrată a vieții profesionale și personale. Din postura sa, Andrei Tase ne vorbește despre ritmul perfect al unei cariere împlinite, de la disciplina necesară în fața partiturii, la emoția transmisă pe scenă și la rolul pe care îl joacă creativitatea constantă în definirea propriei reușite.
În viziunea sa, succesul nu este doar despre aplauzele de azi, ci și despre ecoul pe care îl lași în urmă și despre armonia dintre talent și muncă. Așadar, aflăm astăzi cum a reușit Andrei Tase să armonizeze cunoștințele profunde, transformând viața într-o compoziție echilibrată și o poveste inspirațională, extrase direct din sufletul unui artist.
Având în vedere faptul că succesul este o percepție personală, cum îl definești?
– În domeniul muzical, succesul imediat se traduce prin feeling. Spectatorul trebuie să vibreze, de la bătutul tactului cu piciorul până la aplaudatul în picioare și cântatul simultan cu artistul. Pe termen lung, vorbim de succes prin palmaresul concertelor susținute pe marile scene ale lumii.
Cine și ce anume ți-a influențat în mod special viața?
– Am avut șansa să trăiesc printre oameni speciali.
Încep cu prof. univ. dr. habil. Constantin Andrei de la Academia Națională de Muzică George Dima din Cluj, mentorul meu la chitară, care mi-a predat lucrări aureolate din repertoriul instrumental. Urmează conf. univ. dr. habil.
Matei Rogoz, îndrumătorul meu de doctorat care trăiește la Paris și mi-a deschis mintea cu idei artistice de anvergură mondială. Apropo, în cadrul tezei de doctorat am făcut o incursiune analitică multidimensională privind două capodopere ale muzicii secolului XX: Rhapsody in Blue de George Gershwin și Bohemian Rhapsody de Freddie Mercury. Cercetarea comparativă aprofundată a acestor două lucrări a relevat numeroase asemănări, unele neașteptate, atât între personalitățile celor doi compozitori, cât și între creațiile lor. Îi mai menționez aici pe soprana Ligia Dună de la Teatrul Național de Operetă Ion Dacian din Capitală pentru lecțiile de canto și bateristul Toni Dumitru de la secția de estradă a Teatrului Alexandru Davila, care mi-a dezvoltat talentul ritmic.
Am învățat câte ceva de la fiecare prieten drag care mi-a dăruit din expertiza sa; totuși, am avut grijă mereu să nu mă las sufocat de intențiile esențialmente bune ale anturajului care nu se potriveau cu mood-ul meu.
Care au fost pașii pe care i-ai parcurs din copilărie și până în prezent?
– Am cântat înainte de a vorbi, la șase ani am făcut cunoștință cu pianul, iar la 12 ani am început să cânt la chitară în cadrul Liceului Dinu Lipatti. Au urmat licența și masteratul în interpretare muzicală la Cluj și doctoratul la Universitatea de Vest Timișoara.
Când ai înțeles că vrei să fii un om de succes?
– Din fragedă copilărie, când am urcat pe scena teatrului de păpuși Așchiuță în cadrul balului Minimedicus. Atracția scenică este continuă și mă menține conectat permanent la muncă.
Ce te-a motivat sau ce anume te-a determinat să fii persoana de astăzi?
– E destul de greu de exprimat în cuvinte pornirea interioară care mă duce pe aripi imaginare spre scenă. Având mereu în gând acest sentiment, mă pregătesc cu seriozitate pentru fiecare moment artistic pe care îl performez.
Pe parcursul călătoriei prin viață, s-a schimbat definiția succesului?
– Față de răspunsul de la prima întrebare, pe măsura maturizării mele artistice, mi-am dat seama că artistul trebuie, în primul rând, să aibă sentimente, și apoi trebuie să găseasca mijloacele artistice adecvate pentru a le exprima. Sunt sigur că un mesaj artistic profund și sincer este demn de a fi apreciat de publicul larg.
Care au fost oportunitățile evolutive spre o carieră de succes?
– În primul rând, să mă nasc într-o familie care apreciază muzica. Astfel, părinții mi-au descoperit rapid auzul absolut, perfecțiunea ritmică și, ceva mai târziu, memoria muzicală prodigioasă. Apoi să cunosc personalități de pe toate meridianele de la care am învățat muzica la superlativ.
Cine sunt oamenii din viața ta care te inspiră și te sprijină cu adevărat?
– Dincolo de părinți, mentorii profesionali și prietenii cu care cânt, menționez câțiva muzicieni pe care îi ador pentru performanțele lor. În curtea mea există patru arbori tuia, cărora le-am dat numele George (de la compozitorul american de jazz simfonic Gershwin), Freddie (de la liderul grupului Queen – Fr. Mercury, care a compus Bohemian Rhapsody, o lucrare rock cu elemente operatice), Al (de la cel mai performant vocalist de jazz din istorie – Al Jarreau) și Justin (de la cel mai apreciat solist vocal pop contemporan, J. Bieber).
Ce calitate sau trăsătură personală crezi că are cea mai mare contribuție în viața ta?
– În primul rând talentul pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu și munca în echipă pentru care le sunt recunoscător colaboratorilor mei de suflet.
Când ai avut momente de cotitură în viață, ce anume te-a motivat să mergi mai departe?
– Cu toate că viața mi-a oferit mult bine, au existat și momente dificile care mi-au testat caracterul de luptător și reziliența. Cred în continuitatea proiectului meu muzical. Cu credință și perseverență, cred că orice obstacol poate fi depășit.
Ce-ți aduce bucurie în viață? Ce te face fericit? Ce îți dă siguranță?
– În cazul meu, bucuria este dată de oamenii buni, muzica de calitate, călătoriile și un joc de societate japonez. Sunt fericit de fiecare dată când urc pe scenă. Siguranța este dată de spiritul luminos, devotamentul prietenilor și rezultatele care îmi ridică moralul la un alt nivel.
Dorești să mai adaugi alte aspecte relevante?
– Am patru proiecte postdoctorale care se întrepătrund: concertistic, didactic, componistic și terapeutic la care lucrez constant cu pasiune.
Adriana Răbigan
