Este destul de comic să vezi că progresiștii se tulbură la minte mai ușor decât suveraniștii. Este nevoie ca guru Georgescu să născocească fraze alambicate pentru a-i inflama pe adepți, pe când posesorii de trotinete și suporterii lor ajung la fandacsie gâdilați de un biet reportaj plin de truisme. Adevăr grăiesc cei care spun că extremele se pupă între ele.
Dacă filmulețul Recorder nu ar fi existat, trebuia inventat urgent, pentru că USR era în corzi. Moșteanu plecase cu coada între picioare, Diana Buzoianu rezista doar pentru că ei sunt reziști, Oana Țoiu ajunsese subiect de bancuri erotice și nici șeful Nicușor nu se simțea prea bine deoarece, oricum ai da-o, nu are ceea ce se numește o licență obținută în urma unui examen, ci mai degrabă un certificat de echivalare.
În ce-l privește pe domnul președinte, trebuie să precizez că nu se pune problema să îl comparăm cu bioterristul care a fost la Apărare. Au dreptate cei care spun că în Franța, studenților români li se echivalau cei trei ani din țară cu licența (dar nu li se dădea diplomă). Olimpicul nostru nu avea de ce să obțină licență nici în Franța, deoarece se presupunea că o are. La întoarcerea în țară, certificatul de studii de la ENS a fost echivalat oficial, așadar legal, cu licența. Nimic fals, dar dacă vrei să găsești nod în papură, îl găsești, în sensul că omul n-a dat examen de licență.
La suferința groaznică la care era supus partidul USR, se adăugau comportamentul obsesivo-fobic al lui Bolojan, nesimțirea CCR și decizia înnebunitoare pe care cineva de la noi trebuia să o ia în sensul susținerii ideii folosirii activelor bancare ale Rusiei pentru sprijinirea Ucrainei.
După cum se vede, situația era încurcată mai rău ca niciodată, motiv pentru care era nevoie ca de aer de Recorder.
Ce a spus Recorder este redundant. Știm cu toții că sistemul judiciar dă rateuri, dar la fel se întâmplă cu întregul nostru stat de drept. Mizeria publicistică constă însă în acuzarea Liei Savonea pentru închiderea a mii de dosare pe motivul prescripției.
Asupra prescripției trebuie să zăbovim puțin, deoarece agitatoarea Angi Șerban, de pildă, nu are niciun interes și nici putința de a o explica la portavoce, în piață. Din 2018 până în 2022, dispoziția din Codul Penal privind întreruperea prescripției răspunderii penale a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională și nu a fost corectată în timp util de Parlament. Drept urmare, norma care stabilise că „prescripția se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură” nu mai producea efecte, iar legea nu mai conținea un text clar de întrerupere a prescripției. Întrucât prescripția răspunderii penale este un mecanism care elimină dreptul statului de a urmări penal și de a sancționa o persoană după trecerea unui anumit termen, în această perioadă se crease o situație în care actele de urmărire penală sau procedură nu opreau cursul prescripției.
Instanțele puteau constata, ca efect juridic, că termenul de prescripție a răspunderii penale a expirat pentru anumite fapte, chiar dacă acestea erau probabile și ancheta era în curs. Consecința era încetarea procesului penal sau clasarea unor dosare care nu fuseseră soluționate în termen, fără condamnare. Chiar dacă fapta exista și era dovedibilă, statul pierdea dreptul de a o sancționa din cauza lipsei unui mecanism legal clar de întrerupere.
Dacă mă întrebați pe mine, această situație a fost generată artificial în avantajul unor persoane protejate de unul sau altul dintre partenerii strategici, altminteri ar fi fost simplu să fie remediată în 2018, imediat ce CCR a vorbit despre neconstituționalitate. Poate că Predoiu a fost vinovat, dar nici useristul Stelian Ion nu a sărit să repare lucrurile. Poate că a greșit Cîțu, dar nici Orban nu a înlăturat greșeala. După patru ani de prescripții, totuși, în 2022, nebunia a fost curmată, pe timpul când premier era Bunelul, iar la Justiție, Predoiu, cel care o generase. În acest punct, Recorder are dreptate, adică Predoiu poate fi arătat cu degetul, dar acest ghem este atât de încurcat încât nimeni nu îl poate descurca.
Știu că vreo câteva paragrafe de mai sus sunt tehnice, dar nu am avut ce face. Are justiția păcate grele, dar ele pot fi plasate 90% în vremea Binomului, nu a Liei Savonea. Este de-a dreptul idioată situația în care tinerii frumoși și liberi au ieșit din case întru apărarea lui Coldea și a lui Kovesi, iar acum ies din nou pentru a condamna tot ce poartă robă de magistrat.
În sinteză, au dreptate cei care spun că ”USR își anticipează mazilirea din Guvern, iar exploatarea politicianistă a crizei din justiție îi vine mănușă pentru a încerca o revenire în opțiunile de vot, marota anticorupție (corupții celorlalți, nu ai lor) fiind singura temă care l-a adus vreodată în prim plan. Opoziția nu o mai poți face față de AUR sau abstractul pericol rusesc, trebuie să te rățoiești la cei care guvernează, adică la ceea ce va deveni în curând, în retorica lor, monstruoasa coaliție PNL-PSD sau USL 2.0”.
Ce e întâi nu e pe urmă. Puterea ONG-urilor expiră văzând cu ochii și urma nu mai scapă turma. USR se va întoarce la judecata opiniei publice, iar activiștii reziști vor pleca acasă mai săraci ca altădată.
Este aici și efectul MAGA versus Soros.
Rămânem cu constatarea amuzantă că progresiștii de pe Facebook se tulbură la minte mai ușor decât suveraniștii.
Gheorghe Smeoreanu
