Tânără, dinamică, determinată, Ioana Făcăleaţă este femeia care a demonstrat că dacă muncești cu rigoare și responsabilitate, reușeşti să-ți trasezi coordonatele unei vieți de succes, pentru tine și pentru cei din jur. Absolventă a prestigiosului Colegiu I.C. Brătianu, dar și a Facultății de Drept din cadrul Universității Piteşti, Ioana Făcăleaţă devine cea mai tânără femeie prefect din România.
Fără să o cunoşti, ai fi tentat să spui că într-o societate în care pilele funcționează, nu este mare lucru! După ce o observi, înțelegi că este un om minunat, cu reale calități necesare unui lider. Foarte bun organizator, responsabilă în tot ce face, neobosită în acțiune, reușește să adune în jurul ei oamenii. Mai mult, știe să se aplece asupra nevoilor celor mulți. Dar, să o lăsăm pe doamna Ioana Făcăleaţă să ne vorbească despre succesul în viața domniei sale.
Având în vedere că succesul este o percepție personală, dumneavoastră cum definiți succesul?
– Pentru mine, succesul adevărat este momentul în care reușești să schimbi în bine viața unui om, să rezolvi o problemă reală, să aduci încredere acolo unde era neîncredere și să oferi speranță acolo unde era descurajare. Înseamnă să știi că munca ta lasă urme bune în comunitate, că oamenii simt sprijinul tău și că, prin deciziile tale, contribui la binele comun. Asta este, pentru mine, cea mai concretă formă de succes.
De-a lungul călătoriei dumneavoastră prin viață, ați schimbat definiția succesului?
– Da, categoric. Cu timpul, înțelegi că succesul nu are valoare dacă nu se reflectă și în binele celor din jur. Astăzi, privesc succesul ca pe o responsabilitate: cu cât reușești mai mult, cu atât trebuie să fii mai atent la nevoile oamenilor și mai dedicat comunității. Succesul înseamnă să știi să dăruiești, nu doar să acumulezi.
Când ați înțeles că vreți să fiți un om de succes?
– Nu am vrut să fiu un om de succes! Am vrut să fiu un om util, un om care poate schimba ceva în jurul lui. Când dorința de a face bine, de a schimba lucrurile m-a împins să mă implic, atunci am înțeles că adevăratul „succes” vine ca o consecință firească a muncii și a responsabilității, nu ca un scop în sine.
Când ați făcut primul pas spre scopul dumneavoastră?
– Nu a fost niciodată un scop personal și nu am făcut un pas pentru asta. Întotdeauna mi-am urmat convingerile. A fost un drum pe care l-am urmat cu credință și cu dorința de a face bine. A fost mai degrabă o succesiune de decizii consecvente: să fiu corectă, să muncesc cu credință, să nu cedez presiunilor și să cred că binele comun este mai important decât interesul personal. De acolo au început toate, iar fiecare etapă a consolidat drumul pe care merg și astăzi.
Ce v-a motivat să alegeți drumul pe care ați mers în viață?
– Satisfacția pe care o ai atunci când ajuți, când faci bine, când poți face ceva bun pentru județul tău, pentru locul pe care îl simți acasă. Mă motivează dorința sinceră de a demonstra că administrația poate fi umană, deschisă, eficientă. Că se poate și altfel: cu respect, cu transparență și cu inimă pentru oameni.
Camelia Sterie
