Din punctul meu de vedere
Călin Georgescu seamănă tot mai mult cu o reptilă care stă ascunsă sub o piatră și iese atunci când are ceva de mușcat, om bun sau om rău, nu contează. De data asta, Georgescu și georgiștii au mușcat din Sărbătoarea Unirii Principatelor Române, huiduind Imnul Național chiar la mormântul Soldatului Necunoscut, despre care soldat ei cred, în mod cert, că e necunoscut deoarece nu i s-au găsit în buzunare actele de identitate. Georgiștii au huiduit, la București, Focșani și Iași tot ce mișcă, dacă apărea Cuza în persoană l-ar fi huiduit și pe el fiindcă ei nu știu decât vag cine e Cuza Vodă.
E o banalitate să spunem că există români proști, fiindcă există proști în rândul tuturor popoarelor. Ridicăm din umeri a neputință și ni se înnegurează sufletul deoarece știm că nu avem nicio șansă cu acești oameni, nu îi putem determina să aibă discernământ. Gândirea critică, al cărei rod este discernământul, presupune exercițiu mental, dar și caracter, efort al creierului, dar și capacitatea de a nu te vedea ca fiind singurul depozitar al adevărului, de a nu te socoti o mică zeitate, ci un om supus greșelii, de a te întreba dacă nu cumva tu ești vinovat dacă ți se întâmplă ceva rău și abia apoi statul al cărui membru ești.
Există în mustrarea adresată georgiștilor de către președintele Nicușor Dan o formulare pe care vă las mai întâi să o descoperiți în text:
„Mă adresez celor care au venit să huiduie la manifestaţia de azi. În primul rând, aveţi respectul meu, pentru că este un gest democratic pe care îl faceţi. În al doilea rând, aveţi simpatia mea, pentru ca şi eu am huiduit de multe ori politicieni. Dar vă pun două întrebări: imediat după asta, ce se întâmplă? Există un proiect? Pentru că, dincolo de a contesta un mod în care societatea funcţionează, dumneavoastră aveţi nişte lideri cu un proiect? Pentru că, dacă îl aveţi, haideţi să îl dezbatem!
Şi a doua întrebare este şi mai importantă: în România pe care liderii dumneavoastră proclamaţi o clamează, este loc pentru toţi românii? Este loc pentru vecinii dumneavoastră, pentru copiii care sunt colegi cu copiii dumneavoastră?
Şi mai am o rugăminte: vă rog, în spiritul acelei Românii în care vrem să trăim cu toţii, să nu mai huiduiţi la imnul naţional şi la ceremoniile de comemorare a eroilor. Dar nu numai despre asta este vorba şi mă întorc din nou la citatul din Kogălniceanu: Unirea e actul energic al întregii naţiuni române şi vreau să vă întreb pe toţi dacă reuşim, în momentul acesta, să construim o societate”.
Dacă aveți lideri cu un proiect, haideți să dezbatem acel proiect, spune Nicușor Dan, însă georgiștilor cuvântul dezbatere nu le sună bine, li se pare din capul locului o hoție să dezbați, să vii cu argumente pro și contra, să ai, așadar, spirit critic. Georgiștii i-au tratat drept hoți și impostori pe profesorii de la școala primară care, ce să vezi, le cereau să învețe, să memoreze, să își formeze măcar o brumă de cultură științifică și umanistă. Tot de impostori și hoți îi tratează georgiștii și pe șefii și patronii de la serviciu, iar de cele mai multe ori îi consideră impostori și hoți și pe vecinii lor, pe prietenii lor, chiar pe rudele lor de sânge. Toată lumea e coruptă și imorală în afară de ei, ca atare nu au chef de dezbateri de proiecte, iar dialogul li se pare un exercițiu prea obositor sau chiar un semn de lașitate.
Are și huiduitul rolul său, dar tocmai pentru că este un drept al oricărui cetățean, trebuie exercitat cu discernământ. Nu poți huidui simbolurile și momentele sacre, nici pe cele sociale, nici pe cele personale. Nu huiduiești Imnul, armata țării, eroii, sacerdoții, deoarece sunt simboluri ale Patriei, nu huiduiești la botez, la căsătorie, la momentul morții deoarece sunt sfinte taine.
B ine a scris marea poetă Camelia Radulian: ”Ce a rămas din ziua de azi? Impresia de adânc primitivism și de solidaritate – nu a românilor – ci a neobrăzării.
Nu e vorba numai de nesocotirea și terfelirea unei ceremonii de stat, ci de toată țopârlănia și revărsarea de agresivitate din real și din online.
Oamenii parcă au luat-o razna, s-a destructurat ierarhia firească, proștii nu mai știu unde le e locul, nu-și mai cunosc lungul nasului, nu-și mai evaluează limitele intelectuale și educaționale în a emite judecăți sau a pune etichete.
Proștii sunt azi invazivi, mai prolifici, mai tupeiști și mai agresivi ca niciodată. Pe cei mai mulți îi vezi după figură, am mai vorbit despre asta. Nu poți da greș, nici nu e nevoie să deschidă gura, îi cunoști după privire, dacă ai un minim interes sau exercițiu în decodificarea personalității. Și mai sunt proștii inteligenți, brici de inteligenți și instruiți, dar manipulați, închiși cu o obstinație neagră în coconul unor convingeri de nestrămutat, chiar și cu cea mai evidentă demonstrație de logică.
Acum voi vorbi doar despre prima categorie.
Nu faptul că numărul lor e atât de mare e deranjant, ba deloc aș spune, cât pierderea simțului lor de apartenență ierarhică la un anumit palier social. Mă feresc să spun că am putea să-l numim generic ‚’palierul proștilor’’, deși chiar așa e”.
Dacă georgiștii nu au discernământ, Georgescu are, motiv pentru care procesele sale trebuie să meargă înainte și să li se adauge la dosar încă o filă, aceea referitoare la ofensa adusă simbolurilor naționale. Georgescu se transformă, din ce în ce mai mult, într-un delicvent mai puțin politic, și mai mult civic, iar să ai delicvenți civici în pușcărie este o normalitate.
Statul de drept trebuie să acționeze cu fermitate și fără nico urmă de auto-culpabilizare deoarece în cazul în care nu o face, ne vom vedea puși în situația de a aștepta cu groază zilele sărbătorilor naționale.
Ce stat mai e acela în care o minoritate transformă sistematic momentele de sărbătoare națională în clipe de coșmar?
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
