Fire sensibilă, spirit liber, minte analitică, dar foarte ascuțită, profesorul, psihologul, sociologul, jurnalistul Gheorghe Smeoreanu a reușit cu mare ușurință să urce treptele succesului și să se impună în presa românească. Mereu în căutare, neobosit cititor, cu studii la București și Paris, Gheorghe Smeoreanu este un fin și profund analist, semn al eruditului rasat. Scriitor, făcător de ziare, realizator de emisiuni, profesorul Gheorghe Smeoreanu este un neobosit creator, sau mai binezis, un adevărat creator de conținut. De-a lungul carierei a reușit să-și pună diamantul în vârful peniței, rigoare în tot ce face, cărămizi în tot ce clădește, rod al unei minți strălucite. Dar, să-l lăsăm pe domul profesor Smeoreanu să ne vorbească despre pașii succesului din viața sa.
Având în vedere că succesul este o percepție personală, dvs. cum definiți succesul?
– Pentru mine, succesul este îndeplinirea visurilor esențiale care apar în copilărie, la care se adaugă capacitatea de a naviga printre Scila și Caribda, adică printre două rele, alegând răul cel mai mic.
Cine și ce anume v-a influențat în mod special viața?
– Părinții, în primul rând, care m-au educat să fiu cinstit și respectuos. Apoi, am avut câțiva profesori uluitori, pe care i-aș aminti: academicianul Mircea Flonta, cu care am studiat teoria cunoașterii; prof. Gheorghe Vlăduțescu, de la care am învățat ce este hermeneutica; Irene Talaban, asistenta mea de psihopatologie; Mohammed Mazouz, fost director al departamentului de demografie al ONU. Influențe pozitive am mai avut, spre vremurile mai apropiate, de la IPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, dar și de la câțiva prieteni și oameni politici.
Care au fost pașii pe care i-ați parcurs din copilărie și până în prezent?
– Nu am parcurs eu pași; L-am lăsat pe Dumnezeu să mi-i călăuzească și am fost îndrumat atât de bine, încât mi-am îndeplinit cam toate idealurile.
Când ați înțeles că vreți să fiți un om de succes?
– Din copilărie. Atunci mi-am spus că vreau să citesc, să scriu, să călătoresc, să trăiesc în natură, să fiu liber; așadar, am fost un om de succes de la o vârstă fragedă pentru că exact asta am făcut de atunci și până azi.
Ce v-a motivat sau ce anume v-a determinat să fiți persoana care sunteți astăzi?
– Faptul că nu m-am abătut nicio clipă de la idealurile copilăriei. Când mi se propunea să fac ceva, să fiu într-o funcție sau într-un loc, evaluam totul prin grila a ceea ce am vrut de la început. Mi s-a propus să fiu consul, dar asta presupunea să trăiesc într-o capitală a lumii, ceea ce ar fi însemnat cel puțin că aș fi pierdut viața în natură. Mi s-a propus să fiu parlamentar, ceea ce ar fi dus la pierderea libertății. Mi s-au propus funcții care m-ar fi îndepărtat de citit și scris, drept pentru care le-am refuzat. Puțini oameni fac asta.
De-a lungul călătoriei dvs. prin viață, ați schimbat definiția succesului?
– Nicio clipă. Nu am fost nevoit să fac asta pentru că, repet, succesul mi s-a arătat limpede încă din copilărie, din moment ce de pe la 7 ani citeam enorm, scriam (poezii), cutreieram păduri, eram liber. Apoi, la 14 ani, am început să scriu la ziar și să câștig primii bani. Totul îmi zâmbea încă de pe atunci.
Care au fost oportunitățile de evoluție în cariera dvs. spre succes?
– Faptul că am fost sănătos și am stat bine cu nervii m-a ajutat decisiv. Apoi, a contat că am intrat din prima la Facultatea de Filosofie a Universității București. Paradoxal, întâmplări bizare și piedici au devenit trambuline. Vreți exemple? Cineva nu știa limba franceză și mi-a cedat mie locul la un centru ONU, unde am devenit șef de promoție și am căpătat o bursă la Paris. La întoarcere, fiind suspect de racolare de către străini, ceea ce nu se întâmplase, mi s-a spus să stau acasă și am stat, adică am început să citesc nu cărți, ci literaturi, cum îndemna G. Călinescu. Plictisit de stat în casă, am mers la ziarul local și am reluat colaborările, ceea ce l-a impresionat pe șef și a reușit să mă angajeze, deși nu absolvisem Ștefan Gheorghiu. Am ajuns chiar adjunct la acel ziar, deoarece un secretar cu propaganda destupat la minte mi-a spus textual: „Eu nu te las să te conducă proștii ăștia”. După schimbarea regimului politic, așa-zișii revoluționari din redacție m-au dat afară și astfel am făcut, la mine acasă, împreună cu o echipă, primul cotidian privat din România. Apoi, au apărut în orizontul meu Marilena Barață și Cristi Neguț, cu care am pus pe piața presei „Curierul zilei”, ziar care m-a stimulat extraordinar, dar m-a și surexcitat, atât de mult încât am urmat 5 ani de Teologie, ca să nu mă smintesc de la atâta presă.
Cine sunt oamenii din viața dvs. care vă sprijină și vă stimulează cu adevărat?
– În primul rând, soția mea, Ema. Un ziarist e insuportabil și greu de iubit, dar ea a reușit să mă suporte și, după cum zice uneori, să mă iubească. Apoi, cei câțiva prieteni.
Ce calitate sau trăsătură personală considerați că are cea mai mare contribuție în viața dvs.?
– Onestitatea, în primul rând, deși ziariștii sunt suspectați că nu ar fi onești.
Ați avut momente de cotitură? Dacă da, ce anume v-a motivat să mergeți mai departe?
– Am avut, dar n-aș intra în amănunte, deoarece este vorba despre aspecte strict personale. M-a motivat ceea ce m-a motivat toată viața: cititul, scrisul, libertatea.
Ce vă aduce bucurie în viață, ce vă face fericit, ce vă dă siguranță?
– Mă fericește faptul că fetița mea și a Evei, mama ei, este un om bun, în primul rând, apoi că s-a nimerit să fie o fată frumoasă și deșteaptă. Îmi dă siguranță soția, dar și faptul că pot munci, la care aș adăuga și faptul că sunt chibzuit cu banii.
Doriți să mai adăugați și alte aspecte relevante din viața dvs.?
– Întrebarea este foarte deschisă. Am găsit pe internet, pe site-ul cartepedia.ro, o sinteză despre mine destul de apropiată de adevăr: „Gheorghe Smeoreanu este un ziarist născut în Rm. Vâlcea, fondator al unor publicații care au atins pragul de cel mai citit cotidian din provincie: Curierul de Vâlcea, Curierul Zilei, Societatea Argeșeană. A întreprins călătorii de documentare la Cercul Polar, în Sahara, în China, SUA, Chile, Peru, Columbia, Senegal, Guineea Bissau, Guineea Conakry, Insulele Capului Verde, Maroc, Turcia etc. A realizat interviuri cu peste 12 șefi de stat și de guvern. Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, secția Psihologie, specializarea Psihopatologie, a fost șef de promoție al Centre Demographique ONU și a urmat un stagiu la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. A studiat, de asemenea, Teologie la Universitatea Pitești. Este expert ONU în Populație și dezvoltare și specialist în Demografie Istorică. A publicat aproape 30 de cărți în domenii precum literatură, politică, teologie, științele comunicării, unele atingând tiraje de 10.000 de exemplare, epuizate integral. A predat, timp de 10 ani, la Școala Superioară de Jurnalism din București și la Universitatea Constantin Brâncoveanu din Pitești cursul „Actualități și mentalități în mass media”. Piesele sale de teatru sunt jucate în țară și în străinătate, bucurându-se de un real succes. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.”
Camelia Sterie
