Din punctul meu de vedere
Moderatorul către invitat:
– Spuneți-mi, vă rog, ce gust au aceste mere acre.
– Nu sunt mere, sunt pere ceea ce îmi arătați dumneavoastră. Totuși, pot să vă spun că merele, în general, au un gust bun.
Moderatorul:
– Observați, doamnelor și domnilor, că invitatul a declarat că aceste mere acre au un gust bun.
Așadar, Radu Miruță a spus despre Nicolae Ceaușescu precum că a fost, parțial, patriot. ”V-am spus argumente pentru care se încadrează la a fi fost patriot, v-am spus argumente pentru care nu a avut legătură cu patriotismul”.
Ce mai freamăt, ce mai zbucium în presa română!
Insistând să compare mere cu pere, ziariștii produc confuzie. ”Vă mulțumim, dom’le ministru. Luăm o scurtă pauză, dar nu înainte că nu pot să nu spun lucrul ăsta. Dom’le ministru, cum puteți totuși să considerați, adică să aduceți parțial argumente, că așa ați spus, despre un dictator care și-a omorât, înfometat poporul, că ar fi patriot? Un om nu poate fi patriot, un lider al unei țări nu poate fi patriot dacă își omoară poporul”.
Mergem pe mâna presei și punem următoarea întrebare:
– Între Ceaușescu și Bolojan, care dintre ei merită să fie considerat patriot?
Auzim, zi de zi, că Ilie Bolojan își înfometează poporul, ca și Ceaușescu. Dictatorul și-a înfometat poporul pentru a plăti datoria externă, în vreme ce Bolojan își înfometează poporul pentru a restabili deficitul bugetar.
Putem spune că amândoi își înfometează poporul, în două etape diferite ale istoriei, pentru că sunt dictatori, sau deoarece sunt patrioți?
Acesta este riscul atunci când presa, despre care se presupune că reprezintă conștiința națiunii, provoacă intenționat paradoxuri. Încă din primele zile de după schimbarea regimului politic din 1989, oportunismul ziariștilor a dus la inevitabile confuzii care se reverberează până în zilele noastre. Totul a plecat de la nefericitul proces organizat de Ion Iliescu în cadrul căruia Ceaușescu a fost acuzat de subminarea economiei naționale. În epocă și în cadrul sistemului comunist de referință, Nicolae Ceaușescu a acționat, dimpotrivă, pentru salvgardarea economiei naționale. Schimbând sistemul de referință cu unul care corespunde pieței libere și capitalismului, Ceaușescu și-a subminat economia națională.
Nicolae Ceaușescu poate fi condamnabil că nu a schimbat paradigma socială, că nu a provocat o revoluție sau măcar perestroika și glasnost, precum Mihail Gorbaciov. Cu alte cuvinte, i se impută unui comunist că a fost comunist, ceea ce este logic, dacă așa ar fi formulate acuzațiile.
Ceaușescu a fost patriot în paradigma comunistă și criminal în paradigma capitalistă și democratică. Ilie Bolojan este patriot în paradigma capitalistă și criminal în paradigma comunistă.
Am dorit să deschid această discuție deoarece AUR și Călin Georgescu aduc argumente comuniste și totalitare în critica unui sistem capitalist și democratic, provocându-le multor români o stare de confuzie care nu le face în niciun caz bine. Conform binecunoscutei curbe a lui Gauss, în piața liberă și în democrație sunt puse în acțiune mecanisme care îi departajează pe oameni din punct de vedere economic și, prin forța lucrurilor, cei mai puțin talentați și adaptabili se situează în părțile de jos ale curbei. Ceea ce susțin auriștii și georgiștii conduce, în ultimă instanță, la ideea desființării pieței libere și reinstaurarea planificării comuniste într-o țară autarhică. Georgescu și Simion nu critică puterea pentru soluții propunând alte soluții, ci pentru că nu acționează egalitarist și totalitarist, în așa fel încât ”pleava societății” să fie la același nivel cu ”hoții și corupții”.
Confuzia creată de critica declarațiilor ministrului Radu Miruță este mai gravă decât pare la prima vedere și joacă în favoarea extremiștilor. Dacă nu avem curajul să spunem despre capitalism și democrație că sunt bune dar provoacă suferință unora, în vreme ce totalitarismul și comunismul sunt echitabile dar provoacă suferință tuturor, atunci generăm extremism. Întotdeauna cei care, inevitabil, pierd cursa, pe care o putem declara nebunească, a concurenței, voi vrea, mai mult sau mai puțin explicit, ca societatea să fie restartată prin venirea la putere a reprezentanților celor care eșuează.
Ce pot face acești reprezentanți? Au ei un proiect? Este întrebarea pe care a pus-o președintele Niculor Dan, atunci când a fost huiduit de Ziua Unirii. Din păcate, întrebarea aceasta nu a pornit dezbateri aprinse, în schimb afirmațiile ministrului Miruță le-au pornit.
Presa, mai ales televiziunile, acționează, fiind pusă în operă de oameni, pe principiul omenesc al plăcerii, adică al economiei de energie. Consumatorii de presă, fiind și ei oameni, merg pe același principiu. Ar fi fost nevoie de un consum cerebral pentru a arăta că Miruță este pus să compare mere cu pere, iar acest demers dă apă la moară georgiștilor și auriștilor.
Întotdeauna vor exista oameni care vor dori libertate, dar și egalitate, ceea ce este imposibil. Acest adevăr trebuie explicat în presa de largă audiență deoarece numai astfel va fi ceva mai multă lumină în mintea oamenilor. Procedând așa cum a făcut-o în cazul Miruță despre Ceaușescu, presa creează confuzii. Motivul pentru care presa procedează astfel este audiența, în sensul că nimeni nu își permite să piardă un public eșuat în numele unui adevăr crud.
Este aici și unul dintre motivele pentru care presa de nișă câștigă teren în fața presei mainstream.
Presa de nișă are nevoie de mai puține resurse, e mai puțin lacomă și, în consecință, mai aproape de adevăr.
De dragul finalului, repet întrebarea:
– Între Ceaușescu și Bolojan, care dintre ei merită să fie considerat patriot? n
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
