Din punctul meu de vedere
Mă scuzați pentru aceste comparații care pot părea bizare, dar dacă analizăm bine, înțelegem că în cazul, puțin probabil, în care AUR și Călin Georgescu ar ajunge la putere, în România s-ar instaura o teocrație paradoxală, proamericană și cu parfum european. De asta spun că defunctul ayatollah Khamenei a fost mai prost decât Simion și mai nebun decât Călin Georgescu, fiindcă aceștia doi au șiretenia de a se declara trumpiști.
America l-ar fi lăsat pe Khamenei să conducă și să continue orice revoluție islamică ar fi vrut el, poate i s-ar fi trecut cu vederea amiciția cu regimurile de la Moscova și Beijing, cu condiția să nu lucreze pentru obținerea bombei nucleare și să nu spună în culcare și în sculare că vrea moartea Americii și a Israelului. Pentru că a procedat exact pe dos, trebuie să îi dăm dreptate lui Donald Trump care a comentat eliminarea ayatollahului în termeni justițiari: „Aceasta nu este doar dreptate pentru poporul Iranului, ci pentru toți marii americani și pentru oamenii din multe țări din întreaga lume care au fost uciși sau mutilați de Khamenei și banda sa de huligani însetați de sânge”.
Corect! În secolul XXI, când orice tânăr, de pe orice meridian, vrea libertate, să încerci perpetuarea unui stat condus de un lider suprem care să aibă ultimul cuvânt nu doar în chestiuni religioase, ci și în probleme politice, economice și militare este o absurditate. În epoca inteligenței artificiale este grotesc să pretinzi că autoritatea politică legitimă trebuie să provină din legea divină Sharia, iar clerul este cel mai potrivit să guverneze. Când se încarnează în structuri statale, religia capătă obligatoriu aspecte fundamentaliste și conduce spre terorism.
Union of Ortodox Journalists explică situația. Rădăcinile se află în doctrinele escatologice ale islamului șiit, în special în conceptul de mahdism. Conform acestei credințe, Mahdi – succesorul final al profetului Mahomed – va apărea la sfârșitul timpurilor pentru a învinge forțele răului. În teologia și ideologia iraniană modernă, Israelul este prezentat ca întruchiparea acestui rău. Astfel, distrugerea statului evreu și a liderilor americani devine nu doar un scop politic, ci o obligație religioasă – o condiție prealabilă pentru inaugurarea erei mesianice.
Nicholas E. Meyer, în The Free Thinker, detaliază:
- ”Conducerea iraniană urăște Statele Unite și Israelul. În afară de resentimentele specifice împotriva SUA, cum ar fi răsturnarea guvernului Mossadegh în 1953 și sprijinul acordat de Washington șahului disprețuit, urăște Occidentul în general și tot ceea ce acesta reprezintă; vede SUA ca fiind inima Occidentului; și Israelul ca fiind laba de pisică a SUA. Există însă o distincție crucială în modul în care îi tratează pe cei doi mari dușmani ai săi. Poate echivala vehement SUA cu Satana, totuși nu lansează apeluri insistente că Statele Unite trebuie să fie efectiv șterse de pe fața pământului, așa cum se întâmplă cu Israelul. Care este, așadar, diferența? Că Israelul este evreu. Este evident că diferența este de natură religioasă – ceea ce se și spunea”.
Ura este eminamente religioasă.
- ”S-a întâmplat un lucru remarcabil, de care abia se mai ține cont astăzi. În războiul arabo-israelian care a urmat în 1948, Fâșia Gaza, care fusese atribuită palestinienilor, a fost ocupată de Egipt, iar Cisiordania, care le-a fost și ea delimitată de ONU, a căzut sub stăpânirea Transiordaniei (care ulterior s-a numit pur și simplu Iordania) – totuși, palestinienii nu au făcut niciun tam-tam pe această temă. Ceea ce arată că problema lor fundamentală, în ciuda tuturor protestelor contrare, nu este posesia pământului în sine, ci religia posesorilor”.
Nu trebuie să existe nicio îndoială cu regimul de la Teheran a mizat pe bomba nucleară pentru a învinge ”răul” occidental, chiar dacă victoria ar fi fost sinonimă cu sfârșitul lumii, ba chiar s-ar fi potrivit lucrurile deoarece înfrângerea necredincioșilor se petrece la finele timpului. Chiar dacă eliminarea regimului mulahilor și transformarea Iranului într-un stat eșuat pentru a se putea reseta are multiple implicații geostrategice, problema programului nuclear rămâne principalul aspect al actualei situații.
Se poate spune orice despre Trump și Netanyahu, poate că primul a intrat în panică în vederea alegerilor de la mijlocul mandatului, pe fondul scandalului Epstein, iar celălalt se teme de o condamnare pe care președintele Isaac Herzog nu vrea să o grațieze apriori, dar cel puțin în acest moment ar fi decent să vorbim despre acești doi oameni ca despre niște eroi care îndepărtează de civilizația umană spectrul războiului atomic.
Orice va putea suporta omenirea în acest secol în afara extremismului, indiferent de ce natură ar fi el. Cred că președintele Nicușor Dan ar face bine să felicite SUA și Israel pentru tăierea nodului gordian iranian, asta la finele operațiunii, când, să sperăm, lucrurile vor ieși bine.
În final, un banc din Israel:
- În acest moment, întreaga conducere iraniană este formată doar din trei agenți Mossad care nu se cunosc unii cu alții, altfel încât își continuă misiunea.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
