Din punctul meu de vedere
Analiza unor conturi de Facebook mi-a arătat că în scandalul Ponta – Țoiu opiniile au fost influențate politic într-un mod care a întunecat judecata preopinenților. Anti-useriștii au deplâns-o pe fiica lui Victor Ponta și au zugrăvit-o pe Oana Țoiu ca fiind o zgripțuroaică, în vreme ce susținătorii USR l-au acuzat pe fostul premier că perpetuează obiceiul pământului, numit PCR, adică pile – cunoștințe – relații.
Vă propun să încercăm ieșirea din această subiectivitate și să procedăm socratic, adică maieutic. Socrate se considera o „moașă” spirituală. El credea că adevărul este deja prezent în mintea oamenilor, iar rolul său era, prin întrebări, să ajute interlocutorul să „nască” propriile idei și cunoștințe.
Întrebarea de la care trebuie să pornim este despre valorile implicate în acest scandal. După părerea mea, aceste valori sunt în număr de trei, după cum urmează:
- Corectitudine;
- Imagine;
- Protejarea copiilor.
Care să fie valoarea principală din această triadă? Imaginea iese din discuție, deoarece este meschină, urmărește ceva aflat, de multe ori, în afara adevărului. Mai rămân corectitudinea și protejarea copiilor.
Ajuns în acest punct al discuției, putem trage concluzia că în măsura în care ministra Oana Țoiu a introdus deficitul de imagine în discuție este vinovată de păcatul numit narcisism politicianist. Să nu ne grăbim însă, deoarece la conferința de presă, Oana Țoiu a pedalat pe corectitudine, în sensul că este incorect ca un părinte, oricine ar fi acesta, să facă presiuni asupra autorităților pentru a-și impune copilul pe o listă de priorități. Ar părea că ministra de Externe câștigă, deoarece are dreptate sută la sută. Rămâne să adăugăm în ecuație acea valoare numită protecția copiilor.
Protecția copiilor este, veți fi de acord cu mine, o valoare universală, nu se referă la niciun copil anume, ci la toate ființele umane care pot fi definite ca fiind copii, adică având vârsta sub 18 ani. Fata lui Victor Ponta și a Dacianei Sârbu se încadrează perfect în această categorie.
Cine a încercat să protejeze acest copil în mod corect, ținând seama că am exclus imaginea și am păstrat corectitudinea? Victor Ponta și consulul din Emirate, în niciun caz. Există bănuiala că politicianul l-a sunat pe consul pentru o pilă, ori consului a considerat cu de la sine putere că odrasla unui fost premier trebuie să aibă prioritate.
Intervine însă Oana Țoiu. Ea procedează în numele corectitudinii care spune că niciun copil nu trebuie să sară peste rând, copilul în discuție fiind mai mare în vârstă decât alți copii neînsoțiți care trebuiau aduși acasă. În acest fel, ar părea că Oana Țoiu se raliază și celeilalte valori, numită protejarea copiilor. Așa să fie oare?
Pentru a răspunde la această întrebare, este nevoie să ne reamintim cronologia evenimentelor.
- Victor Ponta sau consulul decid să favorizeze un anumit copil;
- Copilul este chemat la Consulat pentru îmbarcare;
- Oana Țoiu intervine și interzice îmbarcarea în autobuzul care mergea spre aeroport;
- Copilul este abandonat;
- Avionul pleacă având locuri goale.
La ce valori s-a adecvat Oana Țoiu procedând astfel? S-a adecvat, într-adevăr, corectitudinii. Din moment ce fiica lui Ponta a fost respinsă, s-a făcut dreptate, în sensul că niciun copil nu a fost prioritizat prin pile și relații. A aplicat însă Oana Țoiu și cealaltă valoare numită Protejarea copiilor? Nu.
Se bat cap în cap corectitudinea cu protejarea copiilor? Se pot bate atunci când un copil este protejat în dauna altor copii. Problema este însă că odată ajunsă la Consulat, fiica lui Victor Ponta se afla în situația de a nu mai lua locul altui copil, deoarece când a fost abandonată, nu a fost chemat un alt copil în loc, fiindcă nu mai era timp pentru asta. Fiica lui Victor Ponta a fost abandonată în numele corectitudinii abstracte, dar veți fi de acord cu mine că valoarea superioară este protejarea copiilor.
Pentru că niciun copil nu mai putea fi adus pentru a o înlocui pe fiica lui Victor Ponta, corectitudinea nu își mai avea rostul, era formală. Dând ordin pentru abandonarea fiicei lui Ponta, Oana Țoiu a încălcat deliberat și fără nicio constrângere valoarea numită protejarea copilului.
Ministra nu a putut raționa corect și dinamic. Fiica prioritizată incorect trebuia adusă în țară, după care Oana Țoiu era nu doar liberă, ci chiar obligată să vorbească despre pile și relații, ba chiar să ia și măsuri precum ar fi mazilirea consulului din Dubai.
Presupun că Oanei Țoiu i-au luat mințile fie ideea de corectitudine, fie ura față de Victor Ponta, fie teama că presa, aflând că a fost adus în țară un copil pe bază de pile și relații, ar fi acuzat-o pe ea în mod direct.
Dacă a fetișizat corectitudinea, Oana Țoiu a dat dovadă de ceea ce se numește rigorism, adică severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, prin generalizare, a altor norme. Nu e bine pentru un ministru de Externe care trebuie să aibă suplețe în gândire. Dacă ura a fost motivul, nu are rost să mai vorbim. Nu o scuză pe Oana Țoiu nici teama că și-ar fi stricat imaginea. Nu poți pune imaginea înaintea protejării unui copil.
În concluzie, Oana Țoiu este vinovată. Fie rigorismul, fie ura, fie frica i-au jucat feste. Nu a reușit să gestioneze corect o situație clară. O dată ajunsă în grupul de îmbarcare, copilul Ponta nu mai lua locul nimănui. Abandonarea ei a fost inutilă în sensul că nu făcea dreptate. Făcea însă altceva, anume încalca dreptul unui copil de a fi protejat. Ministrul oana Țoiu i-a făcut rău deliberat și inutil unui copil.
Nu mai are rost să ne întrebăm dacă Oana Țoiu trebuie să demisoneze.
Sper că până la publicarea articolului a făcut-o deja.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
