Din punctul meu de vedere
Simt că astăzi îi voi dezamăgi pe amatorii de filme politice în alb și negru.
Ar fi fost o nenorocire ca Viktor Orban să câștige alegerile, dar Peter Magyar nu îmi place absolut deloc. Poate că nu se masturba beat în fața copiilor, poate că nu și-a prăjit pudelul la microunde, așa cum îl descrie fosta nevastă, Judit Varga, fost ministru al Justiției, însă toată lumea îl descrie ca fiind imprevizibil, iar faptul cert că a înregistrat-o pe mama celor trei copii ai săi și a folosit discuțiile din casă în lupta politică mi se pare dezgustător. Totuși, vorba cuiva de la Budapesta, ungurii ar fi votat și o capră, doar să scape de Orban.
Pe de altă parte, știm că într-un sistem politic unanimitatea nu e întotdeauna de dorit, iar UE poate că ar fi avut nevoie de oi negre, de lideri care să o tragă de mânecă pe Ursula von der Leyen în chestiuni cum ar fi imigranții, politicile de gen sau spiritul războinic. Acum, a mai rămas o oaie gri, în persoana slovacului Robert Fico. Sper ca Bruxelles-ul să aibă înțelepciunea de a nu folosi în sens autoritarist înfrângerea Fidesz. Concluzia mea, pe care mi-o exprim cu toată rezerva, este că excesul de entuziasm nu e bun, iar viața a arătat că după momentele de exaltare urmează nota de plată. Nici faptul că Obama se bucură, iar Trump și Vance sunt umiliți nu înseamnă că prin victoria de la Budapesta democrația a triumfat definitiv în lume.
Situația din Golful Persic a scos la iveală pe la noi o serie de propagandiști suveraniști deghizați în suporteri ai Iranului. A apărut un tzunami de postări în favoarea regimului mulahilor și agresive până la ură față de Donald Trump. Îngrijorător este faptul că mai mulți români ostili față de ceea ce propune suveranismul lui Georgescu și Simion cad în plasa celor care deplâng Iranul și simt o plăcere deosebită în a-l ridiculiza pe Trump, ignorând adevărul că o înfrângere a Americii, oricum ar arăta ea, este o victorie a dictaturilor, a Rusiei, Chinei, Coreei de Nord și a oricărui dușman al Occidentului. Un Iran care să își facă de cap ar face lumea occidentală mult mai fragilă. Chiar dacă MAGA este pe alocuri dezgustătoare, chiar dacă Donald Trump poate fi considerat de clasiciști că se comportă ca un clovn, susținerile în favoarea Iranului mi se par imbecile. Oare să nu își dea seama criticii lui Trump din România că, în context, își declară indirect, via Teheran, simpatia față de suveranismul autohton?
Poate că e momentul să vedem cu ochii minții cum o Românie cu Georgescu la cârmă ar deveni un aliat fidel al Iranului, fiindcă regimurile ar semăna ca două picături de apă, rolul șiismului jucându-l ortodoxia mutilată de tip suveranist, iar de mulahi ortodocși, ca să zic așa, nu am duce lipsă. În paranteză fie spus, am impresia că orice forță religioasă tinde să fie de partea Iranului, inclusiv Vaticanul, iar pe acest subiect îi dau dreptate lui Trump când îl contrează pe Papa Leon.
Există o patologie a valorilor pe la noi, fie sunt răsturnate, fie sunt rigide, iar de cele rigide mă tem cel mai mult deoarece sunt mai dificil de combătut, mai parșive, iar până la urmă se întâlnesc cu cele fundamentaliste.
Pentru mine, știrea cea mai greu de digerat în zilele de Paște a fost una pe care precis nu o bănuiți. Fizicianul Cristian Presură, care are un foarte popular canal de YouTube unde popularizează ştiinţa prezentând-o pe înţelesul tuturor, spune că lui însuşi îi vine uneori foarte greu să treacă peste valurile de ură care se abat asupra sa din partea celor care contestă ştiinţa şi susţin pseudo-ştiinţele. Savantul relatează că uneori aceste insulte îl afectează atât de tare încât simte nevoia să iasă din casă şi să se plimbe pentru a se linişti. Acesta este şi unul din cele două motive pentru care sunt foarte puţini oameni de ştiinţă care se încumetă să desfăşoare acţiuni de popularizare a ştiinţei pe reţelele sociale. Sunt atacaţi atât de violent, încât mulţi dintre ei renunţă pur şi simplu (stiripesurse.ro).
Există așadar în România o pletoră de imbecili care sunt în stare să îl înjure de cristoșii mă-sii pe un om deștept care încearcă să le explice care e treaba cu legile fizicii cuantice. Acești imbecili se plimbă liberi pe stradă și dacă nu ne dau încă în cap este fiindcă nu e Georgescu la putere. De altminteri, georgiștii nu se sfiesc să vorbească chiar despre membrii Academiei Române precum că ar fi niște ”murături” care trebuie aruncate în stradă. Hotărât lucru, dictatura imbecililor ar fi una foarte sângeroasă.
Și la suveraniști, și la democrați se practică fundamentalismul și principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră, situație care generează idolatrie. Exemplu de idol poate fi la orice oră Volodimir Zelenski, iar mai nou, Peter Magyar. Idolatria omoară înțelepciunea și îngroapă prudența. Se știe că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.
În final, o explicație cu privire la Donald Trump. Cultura postmodernă ia în derâdere orice regulă. Mai devreme sau mai târziu, era de așeptat ca postmodernismul să apară și în lumea politică, foarte înghețată în ultimele secole. Trump se poartă ca un om puternic, nu ca un politician puternic. Poate voi dezvolta ideea, dar la noi Nicușor Dan mi se pare mai apropiat de stilul Trump decât, să zicem, de Macron. Rămâne la latitudinea civilizațiilor democrate ce tip de lider vor prefera, deocamdată nu cred că e cazul să ne îngrijorăm pe acest subiect.
Să ne îngrijorăm însă de dictatura imbecililor și a deștepților care îi promovează direct sau indirect.
V-am avertizat că s-ar putea să nu vă placă decât presa în alb și negru.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
