Din punctul meu de vedere
Faptul că AUR își face idol din Călin Georgescu a fost analizat, dar surpriza vine din faptul că PNL și USR își fac idol din Ilie Bolojan, exact prin același mecanism al unei homofilii exagerate până la pierderea lucidității. La limită, nici măcar nu contează dacă Georgescu sau Bolojan ar putea fi lideri valoroși, pentru că ceea ce îngrijorează este faptul că ”elita” și ”pleava” societății românești manifestă tendința patologică de a se ascunde în bula lor. În fond, idolatria față de Bolojan sau Georgescu exprimă fuga de realitate, teamă față de capacitatea de a face față provocărilor, regresie la nivel infantil. Este ca și cum grupurile, id est partidele, ar manifesta, precum indivizii, tendințe delirante provocate de traume din copilărie.
Georgescu și Bolojan sunt ejusdem farinae, adică din aceeași tărâță, numai că primul are o tendință accentuată spre paranoia, celălalt fiind o personalitate anancastă, ambii manifestându-se, în sensul lui Karl Leonhard, ca personalități accentuate.
Călin Georgescu paranoidul se manifestă precum un colecționar de nedreptăți, hipervigilent, având o capacitate de a persista în idei sau obiective dincolo de limitele rezonabile. Aceasta se traduce adesea prin idei fixe, fanatism sau o insistență deosebită asupra unor convingeri. Ilie Bolojan nu sare foarte departe, cu nevoia sa ca totul să fie făcut “perfect”, ceea ce duce la dificultăți în finalizarea sarcinilor, la care se adaugă concentrare excesivă pe liste, reguli, ordine, organizare sau programe, pierzându-se din vedere scopul principal al activității. Vedem cu ochiul liber la acest om dificultatea de a se adapta la schimbări și o aderare strictă la propriile standarde morale sau etice, o îndoială cronică de sine care duce la o prudență excesivă în luarea deciziilor, precum și tendința de a nu comunica și a nu delega sarcini, din convingerea că ceilalți nu le vor face la fel de bine.
Nu contează însă cum arată idolii din punct de vedere psihologic deoarece îngrijorător este faptul că își găsesc idolatri organizați politic. Acest fapt este posibil deoarece clasa politică este alcătuită preponderent din oameni dotați cu o slabă energie intelectuală, dispuși să idolatrizeze comod. Ce poate fi mai simplu și mai asigurator decât să pui întreaga miză pe Georgescu, pe de o parte, pe Bolojan, pe de altă parte?
Se dovedește astfel că nu nivelul cultural contează, ci nivelul maturizării afective, personalitatea membrilor de partid, caracterul, capacitatea redusă de a înfrunta realitățile complexe ale crizei. Tocmai criza este cea care provoacă trauma care face să vină la suprafață zăcământul de anxietate și fragilitate al unor grupuri numite AUR, PNL, USR.
În mod neașteptat și chiar paradoxal, PSD este singura forță politică defectă de idol. Dacă acest partid a învățat ceva din propria-i istorie este că liderii salvatori sunt mâncați de Cronos, un pseudonim al DNA. Așa se face că la acest moment nimeni din PSD nu se comportă cu Grindeanu ca față de un mântuitor al României, așa cum procedează AUR cu Georgescu și PNL – USR cu Bolojan și, dacă vreți, SOS cu Șoșoacă. Nu degeaba am spus că sunt supuși toți acelorași păcate.
Să coborâm în concret cu observația că luciditatea se manifestă la cine nu te aștepți. În ședința internă a PNL, Alina Gorghiu a spart bula, arătând că nu se teme de viitor: ”Facem 152 de ani de Partidul Național Liberal. Partidul Social Democrat nu este „în cap”, cu tot respectul. Le-am cântat prohodul de prea multe ori și tot au supraviețuit. Nouă nu trebuie să ne pese de Partidul Social Democrat, ci de ce avem noi în curte, în partid.
Partidul Național Liberal este pe val? Nu. Suntem tot la 11–12%, cu tot respectul. Toate analizele sociologice spun asta. Este bine că ne îmbărbătăm, dar la finalul zilei avem o singură matematică parlamentară. Guvernul minoritar este un scenariu de catastrofă. Trebuie să fim pragmatici. Ca să putem genera o guvernare stabilă, trebuie să deschidem punți instituționale și colaborări cu alte partide”.
Sper să s-a înțeles din cele spuse că am eludat din discuție valoarea intrinsecă a idolilor, capacitatea lor de a face bine țării. Nu contest pe nimeni, în schimb veștejesc idolatria și remarc faptul că atunci când îi faci unui lider statuie, migrezi obligatoriu spre extremism. Nu întâmplător Ilie Bolojan s-a referit la pesediști ca la niște șobolani, completând astfel percepția nazistă generată de sintagma ”ciuma roșie”. Și, ce să vezi, în textele emulilor lui Bolojan de pe Facebook întâlnim aceleași binecuvântări goebbels – iene: jivine, ticăloși, nemernici. Nici Hitler nu se exprima atât de poetic precum Caramitru și discipolii.
Deoarece extremele se întâlnesc, PNL și USR sunt gata să solicite sprijin de la AUR, POT și SOS.
Președintele Nicușor Dan are deja statuia aruncată cu zgomot în noroi exact de cei care acum vor să îl pună pe soclu pe Nea Ilie. Fiindcă este imposibil să găsești vreo logică în aceste demersuri, este de presupus că există un factor ascuns. Cu titlu de ipoteză imposibil de verificat în sens popperian, spun că ar putea fi vorba despre Factorul Zelenski. Estimativ, ajutorul pentru Ucraina ar reprezenta 5 miliarde euro, recte 3,5 % din buget. Cu Bolojan la Palatul Victoria este asigurată achitarea acestei facturi fantomatice, fie chiar prin listarea parțială a companiilor profitabile. Se dau asigurări și dintr-o parte, și din cealaltă, că România nu va intra în incapacitate de plată. La cât e el de bizar, nu exclud ca Nicușor Dan să fie, în sinea lui, cel puțin, sastisit de acest tabu bruxelles-ez.
Cineva a controlat în aceste zile internetul, dar nu și Piața Victoriei. A devenit statul paralel un pic schizo? Mai degrabă, cineva așteaptă evoluția evenimentelor din Golf înainte de a decide ce e de făcut.
Să nu uit. Dacă PSD nu comasa localele și cu europarlamentarele, dacă nu făcea listă comună pentru Europa cu PNL, Bolojan ar fi fost acum la Oradea.
”Șobolanii” l-au făcut de două ori premier pe Bolojan.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
