Din punctul meu de vedere
În primul rând, vă rog să cădem de acord că Sorin Grindeanu a fluierat în biserică, dar credeți-mă că un asemenea gest nu are nimeni curaj să îl facă fără aprobare de la vreo Patriarhie.
Dacă l-am putea hipnotiza pe Ilie Bolojan în direct și la o oră de vârf, ar fi posibil să ne spună și altceva decât că vrea să salveze țara și că ține sincer la prietena sa, Ioana. De pildă, am putea afla că a căzut de acord să îndeplinească două dorințe, una lui Friedrich Merz și alta lui Emannuel Macron, anume să le cedeze câteva bucăți consistente din programul SAFE și din unele companii solide, dar să și dea o declarație cu privire la renunțarea la unanimitate în UE. Prima parte din prima dorință este deja pe punctul de a fi dusă la îndeplinire în favoarea țării de origine a lui Dominic Fritz, liderul USR. Declarația despre care vorbeam a fost și ea consemnată într-un interviu acordat în urmă cu o lună în Le Figaro:
”Sunt pentru o Europă mai integrată economic, fără bariere, în care deciziile sunt luate mai rapid. Nu cred că votul în unanimitate trebuie menţinut”. Serios, domn Bolojan? Ce câștigă România de pe urma deciziilor luate mai rapid?
Urmărind pe unde se plimbă și cu cine se consultă VIP-urile noastre politice, observăm că premierul se vede des cu președinta Maia Sandu, mare prietenă a celor numiți globaliști, și aproape că ne-ar veni să credem că primește niște mesaje franțuzești și nemțești încă de pe vremea când doamna l-a căutat într-o seară, inopinat, la Oradea. În ultimul an s-au văzut de trei ori, în momente cheie.
Dar și Sorin Grindeanu se plimbă. În ianuarie, fără multă vâlvă, a fost în Israel și în State. Vizita acasă la Netanyahu este importantă și a avut loc într-un moment când Franța și Israel erau într-o dispută de opinii cu consecințe în vânzările de armament. Se știe că Parisul a criticat politica Israelului din Gaza și Liban, chestiune urmată de dispute legate de participarea companiilor israeliene la târguri de armament din Franța. Cât de dur este Netanyahu față de criticii externi cunoaștem. Cât de mult îl susține Danald Trump pe Netanyahu se știe, de asemenea.
În fine, bomboana pe colivă poate fi socotită înfrângerea lui Victor Orban și ieșirea Ungariei de pe traiectoria Washingtonului. Da, Bulgaria a reușit, după lupte grele, să compenseze puțin, dar România e mult mai importantă, iar unii pot trage nădejde că PSD ar putea fi noul Fidesz. Drept posibil semnal stă și faptul că tocmai acum administrația americană ne-a lăudat că suntem printre cei puțini și buni, iar de peste ocean a venit aprobarea ca Lukoil să fie scoasă de pe lista de sancțiuni și Petrotel să poată produce combustibil pentru benzinăriile noastre.
Păi, noi să ascultăm de Franța și Germania, iar America să ne ajute pe noi nu se poate, mai ales la vreme de MAGA. Nu-i așa că Brigitte e urâtă și își bate bărbatul? Așadar, cum rămîne cu contractele din programul SAFE, le rezolvă Miruță în întregime cu Europa sau un alt Tâlvăr, din viitor, măcar 50% cu America?
Am putea spune că unii tupeiști de peste ocean i-au cerut lui Grindeanu nici mai mult, nici mai puțin decât să termine cu Nicușor și Bolojan, să ia el guvernul și să-l aducă la putere pe un anume Diliu, numai că șeful PSD a considerat că asta ar fi o linie roșie. Deocamdată? N-avem habar. Știm doar că Grindeanu a declarat că este exclus să facă un guvern cu AUR. Toată nădejdea stă în următoarele fraze: „Nu există o variantă de angajament PSD-AUR pentru o guvernare post-moțiune. Ori rămânem la guvernare într-o coaliție pro-europeană, ori mergem în Opoziție. Moțiunea este singura acțiune comună, care este necesară pentru a maximiza șansele acestui demers parlamentar. Nu avem și nu vom avea majorități PSD-AUR post moțiune”.
Cred că dacă ar fi după ce vrea Grindeanu și ce vor cei mai mulți pesediști, așa ar sta lucrurile, dar alții pot veni, prin șantaj și alte presiuni, cu o altă viziune. Ferească Sfântul!
Totuși, este vizibil, chiar prin ceața propagandei și a istericalelor, că Bolojan stă extraordinar de rău la capitolul guvernare și poate fi considerat cel mai nefericit premier din istoria recentă. Majorarea TVA la 21%, creșterea impozitului pe dividende la 16%, dublarea taxelor și impozitelor locale și jupuirea pielii de pe românul sărac și bolnav nu au ajutat cu nimic, inflația este de 10%, problema deficitului nu a fost rezolvată, Eurostat anunțând cifre considerabil mai mari decât ceea ce a raportat Ministerul Finanțelor. Nazare și Bolojan au mințit, iar deficitul real a fost de 7,9%, nu de 7,6% așa cum au raportat ei, sacrificiul nu a folosit, banii se sifonează în continuare.
Este la fel de clar că PSD nu are o baghetă magică, iar un guvern cu AUR ar face să ni se ridice părul măciucă. Chiar prespupunând că am scăpa de ajutorul de război și ne-am păstra companiile profitabile, este greu de crezut că un guvern Grindeanu cu AUR în coadă ar reuși să facă minuni. Poate ar da totuși banii constructorilor, ar stabili niște termene clare de revenire etapizată la normal, ar spori încrederea și ar mări consumul, ar obține credite ceva mai bune, dar atât putem gândi, cu precizarea că nimeni nu știe în ce termeni se poartă, dacă se poartă, negocierile secrete.
Totul depinde acum de abilitatea și echilibrul lui Sorin Grideanu și de gradul de frustrare al lui Nicușor Dan care poate vedea cu ochiul liber că frumoasa lui Franță l-a trădat și îl preferă pe Bolojan.
În concluzie, Grindeanu a fluierat în biserica, dar la ordin, adică mai mult decât cu aprobare. Afrontul pentru Bruxelles e consistent, dar cu dus – întors, iar riscurile se agravează atât pentru PSD, cât și pentru liniștea românilor. Pe de altă parte, ar fi o crimă să îl lași pe Bolojan să își ducă la îndeplinire nestingherit gândurile sale de contabil cu mânecuțe și sarcinile la care s-a angajat în fața cuiva, că a românilor se vede că nu.
O criză mai enigmatică decât asta nu am mai avut. Însă încetul cu încetul, o vom descifra.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
