Scene greu de imaginat pentru un oraș european se derulează de trei zile în centrul municipiului Câmpulung, acolo unde angajații ADP încearcă să mute căbănuțele din lemn amplasate în Piața Primăriei, construcții pentru care s-au cheltuit aproape 2 miliarde de lei vechi din bani publici.
Operațiunea, care ar fi trebuit să fie una simplă, s-a transformat într-un adevărat spectacol urban al improvizației și neputinței administrative. Martorii spun că muncitorii trag, împing, ridică și manevrează construcțiile cu o combinație de forță brută, scripete, lame metalice și buldoexcavator, într-un efort care pare desprins mai degrabă dintr-un șantier improvizat decât din activitatea unei instituții publice.
După ce varianta inițială — „le ridicăm și plecăm” — a eșuat, angajații au trecut la soluții de avarie. Procedura este una laborioasă: mai întâi, fiecare căbănuță este urcată pe niște suporturi metalice, apoi ridicată milimetric cu ajutorul unui scripete pentru ca cupa unui buldoexcavator să poată intra dedesubt. În cele din urmă, construcția este urcată cu dificultate într-o benă pentru transport.
Tot acest proces durează ore întregi pentru o singură căbănuță, iar ritmul lent al operațiunii a devenit deja subiect de ironii printre localnici. Unii spun că, dacă mai vine și o perioadă cu ploi, mutarea ar putea fi finalizată „până la următorul recensământ”.
Problema principală pare să fie chiar modul în care au fost construite aceste cabine. Deși au fost gândite ca spații pentru comercianți, ele s-au dovedit extrem de grele, dificil de manevrat și aproape imposibil de transportat fără riscuri majore de deteriorare.
Inițial, reprezentanții ADP ar fi luat în calcul dezmembrarea căbănuțelor și transportarea lor pe bucăți la sediul instituției. Numai că această variantă a ridicat o altă problemă: după demontare, construcțiile riscau să nu mai poată fi reasamblate în condiții bune. Cu alte cuvinte, investiția publică s-ar fi putut transforma rapid în lemn inutilizabil.
Astfel s-a ales soluția mutării integrale, chiar dacă fiecare cabină pare construită pentru a rezista unor condiții extreme, nu pentru a fi folosită ca simplu spațiu comercial sezonier.
De altfel, comercianții care au utilizat aceste căbănuțe au reclamat în repetate rânduri că ele sunt nepractice și greu de folosit, devenind mai degrabă un decor urban decât un sprijin real pentru activitatea economică.
În tot acest timp, reprezentanții ADP invocă lipsa fondurilor pentru un transport realizat cu echipamente specializate. Așa s-a ajuns ca principala „forță de tracțiune” să fie chiar angajații instituției, transformați în manipulanti improvizați pentru o operațiune care ridică serioase semne de întrebare privind eficiența investiției inițiale.
Imaginea muncitorilor care trag cu frânghii de căbănuțele uriașe prin centrul orașului a devenit simbolul unei investiții contestate încă de la început și pe care mulți localnici o consideră ruptă complet de nevoile reale ale municipiului.
Pentru contribuabili, scena este una greu de ignorat: bani publici investiți în construcții care nu pot fi mutate decât printr-o desfășurare de forțe demnă de transportul unor structuri industriale. Iar în timp ce instituțiile invocă lipsa fondurilor, orașul asistă, în direct, la o demonstrație de improvizație administrativă și muncă dusă la limită.
