Din punctul meu de vedere
Oamenii mai săraci și cu acces limitat la educație și-au găsit idolul în persoana celui care le-a spus că se trag din dacii a căror limbă a creat limba latină. Văzându-și teritoriul patriotismului ocupat de naționalismul extremist, cei din clasa medie și educată și-au găsit și ei idolul într-un individ care le-a spus că reforma se face prin tăieri de salarii și creșteri de taxe și impozite. Și o tabără și cealaltă cultivă fanatismul.
Ambele tabere au un numitor comun și anume o năzuință mascată spre dictatură. Nu știu de ce și cum se face, dar se pare că ființa umană, educată sau nu, se odihnește în ideea că un salvator va rezolva problemele societății, chiar cu riscul restrângerii unor drepturi și libertăți. Profilul dictatorial al lui Georgescu s-a văzut în afirmațiile sale că partidele sunt inutile, în simpatia declarată pentru mareșalul Antonescu și legionari, în admirația față de ”înțelepciunea rusă”, iar la Bolojan în discursul milităros, în tratarea adversarilor drept șobolani, în metafora nazistă a aprinderii luminii.
Cunosc oameni educați din bula mea de Facebook care și-ar da ani din viață pentru a-l vedea pe Ilie Bolojan premier perpetuu și nu îmi explic această euforie decât prin existența în ființa umană a nevoii profunde de a pune miza pe un lider salvator, de a-și dizolva anxietatea prin susținerea la comun a conducătorului suprem. Probabil că în cele mai vechi asocieri umane încrederea fanatică într-un șef miraculos era capabilă să alunge insomniile și frica. Desigur, pentru ca acest mecanism psihologic să funcționeze este nevoie ca el să rămână inconștient, scotomizat, negat.
Prin georgiști și bolojaniști putem estima că în societate există o tensiune extremă, o frică de ziua de mâine cum nu s-a mai văzut de mult.
Vă propun să ne relaxăm câteva clipe și să ne aducem aminte de versurile dedicate de Tudor Arghezi lui Carol al II-lea:
”De-a pururea de-aci ’nainte
Au să ni-l ție vremurile minte
O să-și aducă-aminte vântul
Cel ce-i ascultă gândul și cuvântul,
Vântul acela, care dela cer
L-a pogorît pe un vultur de fier
O să-și aducă muntele și șesul
Și, povestindu-i apele ’nțelesul
Din râu în râu, dela izvoare,
I-l vor zvoni talazelor din mare.
El a mutat Carpații vechi din loc
Și-a ’ncins cu ei, cu cremene și foc,
Altarul noilor hotare”.
Știința manipulării se ridică în zilele noastre la nivelul de complexitate al fizicii cuantice și al neuroștiințelor. Ziarul Gândul îi dă cuvântul lui Silviu Mănăstire, fost secretar general adjunct al PNL, care face o serie de dezvăluiri privind campania digitală a lui Ilie Bolojan, arătând că sutele de pagini de susținere cu milioane de urmăritori și like-uri sunt rodul muncii companiei Majoritas a lui Lucian Despoiu, unul dintre antreprenorii români care au făcut tranziția din domeniul marketingului digital către consultanță politică internațională.
Dar nu Lucian Despoiu mă pasionează, ci victimele sale, despre care Crin Antonescu spune exagerând: ”eu nu vă consider „boți”, ci idioți reali, în carne și oase, cu minte puțină și ură enormă. Vă puteți desfășura în continuare, atâta puteți, asta e bucuria voastră și contribuția voastră la o Românie „modernă” (ca polul lui Bolojan). Dar trebuie să știți că nu mă enervează, nu mă deprimă, nu mă mai dezgustă. Și nici despre tristețe nu mai poate fi vorba. După ce l-am văzut pe CTP afirmând că Băsescu a făcut cel mai puțin rău României (în zece ani) și Nicușor Dan cel mai mult rău (într-un an), nu mai pot fi trist pentru ce postează unul, o mie sau un milion de imbecili oarecare”.
Cineva notează pe Facebook:
”Văd în bula mea de Facebook o groază de oameni (altminteri decenți și educați) care se lasă amăgiți de chestiuni promovate de diverse surse sau indivizi. Înainte de moțiune, un site invoca datele unui sondaj (neasumat de nimeni) potrivit cărora PSD ar fi ajuns la 14,1%. (Remarcați „precizia„: 14 VIRGULĂ 1 %, ca să fie indusă o doză suplimentară de veridicitate)”.
Realitatea observabilă cu ochii liberi este zugrăvită obiectiv de un alt comentator:
”Bolojan n-a mișcat în front, a executat exact ceea ce i s-a cerut. I-a babardit pe oameni, a ocrotit mafia. Și-a îndeplinit impecabil rolul de protector al intereselor străine și pe cel de ocrotitor al mafiei sistemului. Tuturor adevăraților privilegiați – pe care vă spun eu că nu-i cunoașteți – le-au fost protejate brutal interesele. Ceilalți au trebuit să treacă prin furcile caudine ale creșterilor generalizate de preț, prin taxe și impozite dublate, prin absolut tot ceea ce planificatorii retardați din sparte credeau „că e bine”. Iar binele s-a rostogolit asupra lor lăsându-i perplecși. Niciodată atâția indicatori economici n-au fost atât de roșii ca acum. Nulitățile din spatele lui Bolojan au încercat să se salveze printr-o peticeală grosolană, o mișcare de contabil tembel menită a spune: „iaca, am stabilizat deficitul”. Aiurea, e la fel de mare ca pe vremea lui Ciolacu. Doar că acum nu s-a mai cheltuit nimic cu pomeni electorale, ci cu interesele mafiei. Exclusiv ale mafiei! Dacă în anii electorali se mai aruncă bani pentru amărâți, după alegeri tot ceea ce s-a canalizat a fost spre interesul mafiei”.
Tovarășul Ilie Bolojan și sinistra sa soție Dominic Fritz se comportă cu încăpățânarea și absurdul șefilor de bandă care au luat banii înainte pentru o crimă și acum se află în situația să aleagă: ori dau banii înapoi, ori măcar își compromit victima și amână termenul de livrare.
Vreau să îi liniștesc pe cei cuprinși de panică și dispuși să își dea viața pentru Moise de la Oradea.
Vă trece, cum v-a trecut de Băsescu, de Iohannis și de Nicușor Dan.
Euforia politică e o ușoară boală ciclică.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
