Din punctul meu de vedere
Dezbaterea politică din România este înecată în șabloane, în oportunism și slugărnicie. Când apare un lider politic știi a priori ce va spune. Orice tentativă de analiză este sancționată deoarece partidele au devenit Biserici și au stabilit dogme.
Cine îndrăznește să judece este considerat eretic și ars pe rug în piața publică. Dacă în cazul teologiei există Scriptura, Tradiția, Sfinții Părinți și intepretarea merge înainte sub atenta supraveghere a Duhului Sfânt, în politica românească frica, prostia și obediența sunt sfintele daruri fără de care nu există mântuire. Așa se face că în politică se vorbește o limbă străină de realitate, creatoare de lumi paralele. A avea vechime într-un partid este sinonim cu a-i învăța gramatica și vocabularul, retorica și arta minciunii. Să fii politician a devenit sinonim cu trecerea în altă dimensiune, de aici senzația oamenilor obișnuiți că politicienii sunt ființe extraterestre cu care nu e bine să ai de a face deoarece îți fură tot ce ai, material și spiritual.
De treizeci de ani, clasa politică se scufundă în sine, iar clasa mediatică o încurajează și o urmează, ambele clase devenind în ochii oamenilor obișnuiți un rău necesar, cu accentul pe rău și cu o tot mai mare îndoială că e necesar. Aici am fost până la data de 9 mai a.c.
Președintele Nicușor Dan a spart dogma în punctul ei cel mai fariseic, spunând:
”Cred eu că, exact în acest moment, de Ziua Europei, trebuie să vorbim despre Europa altfel decât cu lozinci, să ieșim din logica în care, în loc de dezbatere, avem lozinci, pentru că, din păcate, Europa este un subiect care divizează societatea noastră și, în loc de dezbatere, cum am spus, avem lozinci”.
Iată câteva vorbe în baza cărora se poate dezvolta o nouă epistemologie politică românească. Dacă vom continua să opunem lozincilor lozinci, vom rămâne divizați, iar dacă reușim să ieșim din această logică, avem o șansă de reconciliere națională.
Să deschidem o paranteză pentru a remarca faptul că fariseii politici intuiseră deja, până la acest moment, că Nicușor Dan le dărâmă eșefodajul dogmatic și au început să îl atace avant la lettre. Numirea constituțională a șefilor de parchete a fost doar un pretext, spaima fiind că Nicușor va intra cu biciul în templul neomarxist și la va spulbera tarabele pe care vindeau românilor idoli de carton.
A continuat Nicușor Dan, în acea zi fatidică pentru Biserica Stângistă:
”Europa a făcut greșeli. Când a renunțat la nuclear, și și-a bazat energia pe gaz ieftin din Rusia, asta a fost o greșeală. Când și-a neglijat industria de apărare, asta a fost o greșeală. Când, în politica de mediu, evident, justificată, a fixat niște ținte mult prea ambițioase, și-a afectat industria grea, și asta a fost o greșeală. Când, pe mai multe subiecte, a acționat ideologic, a fost, de asemenea, o greșeală”.
Aceste ”mai multe subiecte” asupra cărora UE ”a acționat ideologic” au rămas nespuse deocamdată, deoarece Nicușor Dan a dorit să îi obișnuiască treptat pe farisei cu adevărul. Nu e deloc greu de bănuit că ar fi vorba despre educația sexuală a preșcolarilor, despre imigrația necontrolată, despre privilegierea minorităților în dauna majorităților etc.
Nicușor Dan îndrăznește să fie un intelectual capabil de îndoieli carteziene, recte cu o gândire neideologică. Este prima fereastră deschisă în încăperea îmbâcsită a politicii românești.
A urmat încă o lovitură, de data aceasta țintită asupra sistemului politico-mediatic:
”Însă Europa este o construcție democratică, și toate lucrurile astea sunt prilej de dezbatere cu cărțile pe masă în interiorul instituțiilor europene. Și mie îmi pare rău că tipul acesta de dezbateri interioare foarte puternice sunt reflectate mult prea puțin în media din România”.
Văd aceste afirmații ca un semnal că războiul rece din interiorul clasei politice trebuie să înceteze. Într-adevăr, raportarea ipocrită la UE creează falii artificiale ce divizează națiunea și partidele. Icoanele sunt bune doar pe tărâmul credinței, fiindcă în lumea rațiunii nu provoacă decât blocaje și conflicte. A spus Nicușor Dan:
”Adică, noi, România, noi, societatea românească trebuie să ne raportăm cu adevărat la Europa, conectați cu problemele pe care Europa le discută. Dacă ne referim la Europa, așa, ca la o icoană, nu o să ajungem nicăieri”.
Dați-mi voie să admir și să mă îndoiesc în același timp. Președintele a dorit să ne spună, pe bună dreptate, că politica românească este anchilozată, predominând lozincile, nu dezbaterea autentică. A sugerat însă că la vârful UE altfel stau lucrurile, acolo având loc ”dezbateri interioare foarte puternice”.
Mă tem că președintele României este prea măgulitor cu UE sau, cel puțin, cu Comisia UE. Să recunoaștem însă că aceasta poate fi o tactică. Îmi imaginez că veți râde, dar intuiesc în atitudinea lui Nicușor Dan ceva de neconceput de către români despre un român, anume că:
– Nicușor Dan visează în secret să devină reformatorul Uniunii Europene.
Nu am citit asta în cafea, am citit în text. n
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
