Din punctul meu de vedere
Cea mai eficientă și rapidă metodă de luptă împotriva manipulării este să te îndoiești de o afirmație care se repetă obsesiv în spațiul public.
În mod normal, în mesajele politice, un punct de vedere are un contrapunct, adică o opinie contrară, iar situația se echilibrează. Cu totul altfel stau lucrurile când o judecată politică este atât de copleșitoare, atât de insistent lansată, încât bate la ochi. În acel moment, este bine să analizezi, să verifici cu mintea ta argumentele și justețea acestei judecăți. Trebuie să faci acest lucru dacă vrei să te uiți în oglindă și să vezi un om cu gândire critică, onest, dornic să descopere adevărul.
Repetiția obsesivă a unei judecăți politice ar trebui să ne ridice următoarele semne de întrebare:
– Dacă adevărul se impune de la sine, de ce este nevoie de atât de mult efort în a impune un anumit ”adevăr”?
– Ar fi oare posibil ca în culise să existe un anumit interes pentru a impune o paradigmă politică?
– Pentru că în materie de guvernare nu există îngeri și demoni, care ar putea fi ”roata motrice” care să ne facă să credem contrariul?
Voi lua drept exemplu una dintre cele mai longevive și obsesive afirmații, anume că PSD este partidul corupților, al șobolanilor din cămară. Sunt cel puțin 20 de ani de când această ”teorie” a fost lansată și s-a impus, fără a fi niciodată demonstrată sau infirmată, deși ar fi fost ușor să fie supusă analizei pe fapte. Un ONG ar fi putut investi o sumă nu foarte mare pentru a analiza statistic câți membri de partid cu funcții semnificative au suferit condamnări penale pentru corupție. Cifrele ar fi putut fi ponderate cu perioada în care partidele au deținut funcții parlamentare, guvernamentale sau președinția României. Întrucât nu dispun de finanțare, nu am putut realiza un studiu de o asemenea amploare care să cuprindă două decenii, iar dacă l-aș fi realizat nu aș fi avut forța financiară pentru a impune rezultatele pe piața media. Folosind IA, am ajuns la un rezultat relativ, anume că membrii guvernelor și ai Parlamentului condamnați pentru corupție în ultimele decenii sunt în număr aproximativ egal între PSD și PNL.
Rezultatul nu poate răzbate până la nivelul straturilor profunde ale opiniei publice, deoarece opinia publică are și ea trei instanțe: conștiința, subconștientul și inconștientul. Când la nivelul reflex al subconștientului sau la nivelul teluric al inconștientului teritoriul a fost ocupat de o fantasmă, este aproape imposibil să o combați, indiferent de câte date obiective folosești.
Fantasma ”PSD este partidul corupților” face deja parte constitutivă din opinia publică românească, încât te miri că respectivul partid nu a avut încă soarta PNȚCD. Nu a avut-o pentru că PSD a fost partidul care a crescut pensii și salarii și, în plus, a defilat ca o grupare mai sobră decât altele, poate chiar cu un aer de competență mai pronunțat.
Să admitem însă, metodologic, că PSD este cel mai corupt partid și să vedem ce alte ”apucături” a mai avut de-a lungul timpului. O listă scurtă:
– PSD a mers pe ideea privatizărilor cu frâna trasă.
– PSD a susținut impozitarea firmelor cu capital străin.
– PSD a dorit un impozit pe cifra de afaceri a multinaționalelor.
– PSD a vrut să crească redevențele pentru exploatările resurselor.
– PSD a mărit salariul minim.
Dacă aș fi un fond de investiții puternic, dacă aș fi CEO la o multinațională, dacă aș avea un cuvânt de spus la Bruxelles, nu mi-ar plăcea deloc PSD și aș încerca să demonizez acest partid. Mi-ar plăcea, în schimb, de PNL și USR care susțin ca România să fie un fel de semi-paradis fiscal pentru marele capital.
Economia, spune tradiția instituționalistă (ex. Thorstein Veblen) și demonstrează unii economiști heterodocși, este mai degrabă o știință istorică și socială interpretativă, nu una predictiv-exactă. Este posibil ca privatizările în masă și scutirea de impozite a capitalului mare, redevențele minimaliste și salariile minime simbolice să fie mai potrivite pentru o economie emergentă precum a României. Părerile sunt împărțite, dar un lucru este cert, anume că nu cu PSD se poate face cea mai bună treabă atunci când dorești să protejezi marele capital. Când s-a putut vedea cu ochiul liber acest lucru? În cazul Liviu Dragnea.
N-aș insista decât cu titlu de exemplu. Liviu Dragnea a întruchipat toate păcatele PSD atât în ochii opiniei publice, cât și în cei ai Bruxelles-ului, ai marelui capital și ai anumitor ONG-uri. Cum se face că aceste patru perechi de ochi l-au văzut pe Dragnea ca fiind însuși dracul?
Ajungem, fiindcă ne grăbim să nu depășim numărul de cuvinte al rubricii, la actuala discuție cu privire la sursele de finanțare ale ONG-urilor.
Teoria conspirației spune că vedem peste tot interese ascunse și dușmani ai poporului. Evident că interesele nu sunt scrise pe ziduri, iar rațiunea marelui capital este să fie cât mai profitabil, nici dușman, dar nici amic.
Dacă am descoperi cine sunt sponsorii marilor ONG-uri care militează pentru una sau alta dintre ideile și deciziile politice, am putea să judecăm mai puțin conspiraționist anumite situații. Vorba lui Patrick Andre de Hillerin: ”De aceea, orice încercare de a transparentiza finanțările ONG-urilor ar trebui îmbrățișată atât de toate partidele pro-europene/occidentale, cât și de întreaga societate civilă. Trebuie să aflăm pe unde intră banii rusești în țară, trebuie să putem decide singuri dacă informațiile finanțate de firme sau entități direct interesate sunt sau nu credibile.
N-ați vrea să știți dacă, de exemplu, o serie de articole care pledează pentru reducerea redevențelor petroliere este finanțată, prin intermediul unui ONG, de o companie care extrage gaze din Marea Neagră? Nu v-ar interesa să aflați dacă un ONG care funcționează ca fact-checker și demască așa zise informații fake despre guvern are, de fapt, și finanțare guvernamentală?”.
Ipoteza mea de lucru este că mulți au dorit ca PSD, partid care a avut unele nuanțe naționaliste, să apară ca fiind un demon care vrea răul țării. Fiindcă există sute de ONG-uri care se ocupă cu formatarea științifică a opiniei publice, am fi un pic mai deștepți și mai obiectivi dacă finanțarea acestora ar fi transparentă.
Cum să susții opacitatea?
Tehnica pe care o invidiez a fost să implementezi ideea că oamenii deștepți și culți urăsc PSD-ul. Cine nu ar vrea să se prezinte pe Facebook drept deștept și cult? Într-un anumit sens, intelectualii au fost îmbolnăviți cu prejudecăți și vă asigur că nici nu a fost foarte greu. V-am mai recomandat cartea semnată de Christel Petitcollin: ”Cu cât sunt mai inteligent, cu atât sunt mai ușor de manipulat”.
Cine îi îmbolnăvește pe intelectuali, îmbolnăvește România. n
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
