Dialog solemn la vârful excelenței cu echipa managerială a Colegiului Național „Ion C. Brătianu”
La ceas aniversar pentru învățământul argeșean, personalitatea doamnei prof. dr. Alina Manea, directorul Colegiului Național „Ion C. Brătianu”, se relevă nu doar prin prisma rigorii manageriale, ci mai ales printr-o profundă filozofie a existenței asumate. Legată ombilical de destinele acestei cetăți a cunoașterii — pe care a absolvit-o ca elevă și în paginile căreia și-a înscris propriul nume ca olimpică națională —, reputatul dascăl definește împlinirea profesională ca pe un efect firesc al competenței, al determinării și al unei constante „șlefuiri omenești”. Această misiune de înaltă conștiință morală este împărtășită, la nivelul conducerii instituției, într-o deplină armonie de viziune. Alături de directorul adjunct, prof. dr. Bogdan Marius Ionescu, actul managerial de la Colegiul „Brătianu” se transformă dintr-o simplă coordonare administrativă într-un proiect de mentorat spiritual și formare a caracterelor. Dialogul în oglindă care urmează restituie publicului confesiunea unei echipe de lideri vocaționali pentru care succesul, datoria și altruismul devin argumentele supreme ale unei vieți puse în slujba comunității și a viitorului.
Având în vedere că succesul este o percepție personală, dumneavoastră cum definiți succesul?
Prof. Dr. Alina Manea:
– În paradigma mea experiențială, succesul capătă valoarea acțiunilor cu finalitate, dar niciodată lipsite de valoarea binelui. Altfel spus, deși lumea spune că sunt un om de succes, n-am asociat reușitele decât cu datoria făcută cât mai bine cu putință și obligatoriu cu recunoștința pentru cei care mi-au fost alături în aceste demersuri, căci, fie vorba intre noi, nebun de legat e cel ce se crede atoatefăcător.
Prof. Dr. Bogdan Marius Ionescu:
– Deopotrivă construct social și stare de spirit, succesul are întotdeauna legătură și cu ceilalți. Consider că succesul trăit doar ca premiu personal poate fi dăunător în planul axiologiei individuale, de aceea această stare de spirit o înțeleg într-o paradigmă a comuniunii. Nu cred în afirmația că oamenii sunt înlocuibili, deoarece fiecare are unicitatea sa prin care lumea este ceva divers de frumos. Din punctul meu de vedere, a manifesta un comportament sau un set de acțiuni de succes înseamnă automat și o reverberație favorabilă pentru binele comunitar. Succesul trăit de unul singur produce doar o mândrie tristă.
De-alungul călătoriei dumneavoastră prin viață ați schimbat definiția succesului?
Prof. Dr. Alina Manea:
– Nu cred, dar sigur am reușit să-mi demonstez că succesul nu reprezintă o țintă și că acesta poate deveni foarte periculos (dacă este ireal sau dacă ajunge să-ti supradimensioneze realitatea cea de toate zilele), crezându-te ceea ce nu ești sau provocându-te să suferi „mutații” comportamentale și acționale care te aruncă în caricatural.
Prof. Dr. Bogdan Marius Ionescu:
– Un om care are un caracter format într-un sistem de valori care îl ajută să înțeleagă că a avea succes înseamna a întreprinde acțiuni în slujba binelui și care este capabil să se bucure de reușita celorlalți de pe poziția ridicată a vizibilității sale sociale este ceea ce consider un om care a înțeles succesul. Succesul ca și vocația reprezintă aspecte care se construiesc din punctul de vedere al orientării pe care le-o poți da și în acest sens comportă redefiniri, însă orientarea tuturor aspectelor vocaționale către un succes care să fie licit și moral este obligatorie. Aș putea spune că un principiu al managementului privit prin grilă creștină este și acela enunțat în Sfânta Evanghelie și anume că cine vrea să fie cel mai mare trebuie să fie slujitorul semenilor săi. Altfel, mă tem că rămâne la nivelul unui leadership fals.
Când ați înțeles că vreți să fiți un om de succes?
Prof. Dr. Alina Manea:
– Niciodată!
Succesul nu este o „ființare”, este un efect al determinării, al clarității de gândire, al muncii, al bunelor intenții și al competenței. Tot ce am vrut a fost să nu fiu un om al eșecului.
Prof. Dr. Bogdan Marius Ionescu:
– A stabili ca scop în sine succesul este din punctul meu de vedere calea către eșec. Succesul este o consecință a unei vieți dedicate unor scopuri înrădăcinate în valoarea binelui. Succesul este ca și fericirea, se trăiesc episodic dar undele lor dau trăirea unei vieți cu sens.
Am simțit că vreau sa fiu un om de succes când am simțit că mă poate bucura și succesul altora.
Când ați făcut primul pas spre scopul dumneavoastră?
Prof. Dr. Alina Manea:
– Când am observat că ceea ce fac dă roade și că pot schimba în bine viața mea și a oamenilor, am făcut pași hotărâți în tot ceea ce am construit.
Prof. Dr. Bogdan Marius Ionescu:
– Scopul meu a fost acela de a găsi un sens tuturor activităților pe care le-am realizat, fie că au fost studii, vocație profesională sau legături interpersonale. Succesul a însemnat să dau curs năzuinței formative de a fi un om rațional, dedicat și care să nu cedeze dezamăgirilor sau unor greutăți inerente oricui caută un bine superior unor pseudorealizări imediate. Am dobândit curajul de a fi în primul rând în casa părinților mei și este de datoria mea să îl transmit în propria familie și celor cărora le pot fi de folos.
Drumul spre succes este mai răcoros când în febrilitatea căutării sensului propriei vieți întâlnești oameni care îți spun ca poți și au încredere în tine uneori mai multă decât poți avea tu la un moment dat.
Ce v-a motivat să alegeți drumul pe care ați mers în viață?
Prof. Dr. Alina Manea:
– Sunt convinsă că „drumurile” existenței mele au stat într-o rânduială a șlefuirii mele omenești.Uneori, mi-am ales drumul (n-am acceptat ideea de a trăi fără copii), alteori, m-am așezat la drum, pentru că trebuia. Mereu mi-am umplut sufletul de intenții bune, de dorința de a fi de real ajutor, de „încăpățânarea” de a fi toată lumea bine, de credința că nu pot trăi degeaba pe acest pământ, de încrederea oarbă în oameni( aici, m-am „lovit” cam tare!), de convingerea că voi culege ceea ce voi semăna.
Prof. Dr. Bogdan Marius Ionescu:
– Succesul este consecința unei vocații asumate cu tot ceea ce presupune un astfel de drum. Una dintre motivații a fost să pot face un om mai bun, mai bucuros după ce m-a cunoscut și să nu fac rău intenționat.
Încă din copilărie am simțit corespondența dintre credință și bucurie și faptul că suferința este o etapă inerentă și tranzitorie în viață, nicidecum un capăt de drum. Așadar viziunea creștină am resimțit-o ca fiind profund optimistă, ceea ce mi-a dat încrederea să urmez studii și o profesie în domeniul educației și al teologiei. Nu în ultimul rând verbele a cunoaște și a învăța, dar și oamenii pe care i-am întâlnit de-alungul timpului, m-au ajutat să dau curs parcursului meu profesional și vocațional. Un om care nu recunoaște aportul altora la succesul său este un om care se minte și care investește multă energie într-o imagine de sine falsă. Succesul este compatibil cu bucuria și comuniunea însă incompatibil cu mâhnirea adusă altora pe ale căror merite îți poți cladi fals dar nedurabil, vizibilitatea.
Camelia Sterie
