Există destine care refuză zgomotul efemer al succesului, alegând în schimb tăcerea rodnică a muncii și măreția lucrului trainic. Născut într-o familie de distinși dascăli piteșteni, unde dragostea de carte și rigoarea morală au fost așezate la temelia formării sale, domnul Cristian Gentea a clădit un parcurs de o rară complexitate și excelență. O minte cu totul strălucită, s-a impus ca șef de promoție al Facultății de Fizică Tehnologică din cadrul Universității din București, dedicându-și prima parte a carierei tainelor ingineriei și cercetării nucleare. A scris pagini de elită în acest domeniu strategic, realizând omologări de pionierat și exercitând un management de anvergură din poziția de Director General al Sucursalei RATEN ICN Pitești. Însă vocația sa profundă avea să se împlinească acolo unde știința exactă și rigoarea de cercetător întâlnesc pulsul viu al cetății.
Purtând în suflet aceeași disciplină de fier și o rară disponibilitate de a sluji, domnia sa exercită cu o înaltă demnitate mandatul de Primar al Municipiului Pitești, transformând promisiunile administrative în realități de piatră, asfalt și lumină. De la efervescența marilor victorii și promovări ale clubului FC Argeș, pe care l-a susținut cu o pasiune de nezdruncinat, și până la liniștea simplă a pământului rodit la țară, viața sa vibrează între datorie publică și sfințenia familiei. O poveste impresionantă despre un om de stat care nu a căutat niciodată să fie un învingător solitar, ci a ales să zidească, zi de zi, triumful colectiv al unui întreg oraș.
Având în vedere că succesul este o percepție personală, dvs. cum definiți succesul?
— Pentru mine, succesul înseamnă să poți privi în urmă și să simți că ai construit ceva care contează: în administrație, în mod aplicat, succesul înseamnă să faci ce ai promis.
Când ați înțeles că vreți să fiți un om de succes?
— Nu am avut niciodată nevoia de a fi un om de succes Am avut mai degrabă dorința de a fi foarte bun în ceea ce fac. Am crescut într-o familie de profesori, într-un mediu în care învățătura și munca erau foarte importante. Tata era profesor de educație fizică și sport, mama profesoară de istorie și geografie. De mic am învățat că trebuie să muncești, să înveți și să-ți faci treaba cât poți de bine. Am fost un copil care a învățat bine, am intrat la Facultatea de Fizică din prima, al optulea din 25, apoi am ales cercetarea. Mai târziu, în carieră, au venit și funcțiile de conducere. Nu le-am privit însă ca pe o destinație, ci ca pe o responsabilitate și, de fiecare dată, ca pe o nouă probă.
De-a lungul călătoriei dvs. prin viață ați schimbat definiția succesului?
— Categoric. Când ești tânăr, succesul înseamnă să demonstrezi că poți. Eu am pornit de jos. În 1992, după o perioadă dificilă și după restructurările de la ICN, eram într-o situație în care chiar nu știam ce se va întâmpla cu familia mea. Am acceptat să intru într-un domeniu pe care nu-l cunoșteam și am luat-o practic de la zero. În doi ani am reușit să omologhez o sursă radioactivă și, ulterior, să construiesc o echipă și o activitate care a devenit foarte importantă pentru institut. Astăzi, după mai bine de 40 de ani de muncă, văd succesul altfel. Contează mult mai mult oamenii, familia, respectul câștigat în timp și ceea ce lași în urmă. Iar ca primar, succesul nu mai este deloc individual. Dacă un proiect se realizează, nu este succesul meu, este succesul unei echipe și, în final, al orașului.
Care au fost oportunitățile de evoluție în cariera dvs. spre succes?
— Eu cred că oportunitățile contează, dar mai important este ce faci atunci când ele apar. Am avut șansa să intru foarte devreme în cercetare și să lucrez într-un domeniu care mi-a plăcut. Am avut oameni de la care am învățat enorm. Un moment important a fost perioada de practică de la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, unde am putut vedea concret ce înseamnă cercetarea și mi-am dat seama că vreau să fac cercetare cu finalitate practică. Mai târziu au venit pozițiile de conducere din domeniul nuclear, iar din 2020 o altă etapă: administrația locală. Dacă mă uit în urmă, observ că aproape fiecare etapă importantă a pornit de la muncă, disciplină și disponibilitatea de a învăța ceva nou.
Ce vă aduce bucurie în viață? Ce vă face fericit? Ce vă dă siguranță?
— Familia. Îmi aduce foarte multă bucurie și lucrul bine făcut. Poate de aceea mă bucur atât de mult când văd un proiect terminat, o stradă făcută, o clădire reabilitată, un obiectiv care devine funcțional. La fel de mult mă bucură însă și lucrurile foarte simple – munca la țară, în aer liber. Îmi place și fotbalul, iar FC Argeș este o parte importantă din povestea mea și din povestea Piteștiului. Bucuria promovărilor din 2020 și 2025 de exemplu, au fost printre cele mai mari bucurii.
