- Din punctul meu de vedere
Chiar dacă am scris în urmă cu 25 de ani un editorial despre Simona Bucura Oprescu în care îi prevedeam că va ajunge departe, asta nu înseamnă că îmi fac idol din noul ministru al Muncii.
De altfel, cea mai mare greșeală de gândire este să îți faci idoli, spun asta și Biblia, în sens religios, desigur, dar și Francis Bacon, în sens filosofic.
Doamna Bucura Oprescu este produsul politicii din România, așa cum eu sunt produsul presei din această țară, în consecință, în rândurile următoare, un ziarist dintr-o țară umilită își va spune opinia despre un proaspăt ministru dintr-o țară chinuită.
În traducere liberă, asta vrea să însemne că pentru a fi ziarist sau politician în România, trebuie să faci compromisuri. Ca ziarist, mai puține, ca om politic, extrem de multe.
Când țara ta cedează din suveranitate, cedezi și tu dacă vrei să rămâi la bord.
Există în aria curriculară a Simonei Bucura Oprescu semnele rănilor pe care le-a suferit în nenumăratele bătălii pe care a trebuit să le dea în lumea politică pentru a ajunge ministru. Pentru a se menține în această funcție cât mai mult, pentru a pleca în liniște și pace de la Palatul Victoria și a se întoarce, eventual, acolo, urcând apoi mai sus, bătăliile vor fi mai dure, rănile vor fi mai adânci.
Pe întreaga plenetă, așa stau lucrurile cu un ministru.
Există însă și un revers la ceea ce am spus mai sus, anume că doamna Bucura Oprescu va încerca și va reuși, sunt aproape sigur, să arate că în ceea ce o privește, respectă etimologia funcției de ministru, care la origine înseamnă slujitor, însoțitor.
Noul ministru al Muncii iubește oamenii și își iubește țara.
Veți zice că toți suntem croiți la fel, ori cel puțin gândim despre noi aidoma, dar am curajul să scriu și să semnez că în ceea ce o privește pe această doamnă, umanitatea și patriotismul sunt autentice.
Sunt conștient că am spus deja vorbe mari și că am făcut un anumit gen de afirmație pe care nimeni nu o poate supune unui experiment critic, adică nu o poate nimeni verifica, totuși, cine o cunoaște cât de cât pe această doamnă îmi va da dreptate, cel puțin parțial, ceea ce pentru un om politic este deja enorm fiindcă în mentalul colectiv, politicianul e întotdeauna canalie.
De această dată nu e cazul, între Simona Bucura Oprescu și ideea de canalie este o distanță ca de la cer la pământ.
În mandatul acestui nou ministru, nu va mai exista nicio urmă de azil al groazei, niciun bătrân sau copil instituționalizat nu va avea de suferit, în afara situației, deloc exclusă, în care cineva va avea interesul să creeze un anumit scenariu.
M-a dus gândul la scenarii din simplul motiv că o dată ajunsă în prim – plan, având posibilitatea de a-și etala, cu voie sau fără voie, personalitatea și aptitudinile, Simona Bucura Oprescu va fi privită drept un pericol major de ascensiune pe scara notorietății, a credibilității, a influenței.
Nu există pe scena ministerială cineva care să se exprime mai coerent, mai curat gramatical, mai nuanțat și chiar mai cu miez, iar din acest punct de vedere, românii vor avea o mare surpriză, iar surpriză va fi chiar și în propriul partid, la ambasadele partenerilor strategici, în păduri și oriunde se mai fac și se mai desfac ițele conducerii acestei țări.
Să nu ziceți că nu v-am spus, Simona Bucura Oprescu va fi o revelație a lumii politice, iar dacă ar fi să-i dau un sfat, deși nu e bine să dai sfaturi când nu ți se cer, ar fi să-și țină valențele în frâu, cel puțin la început, deoarece trăim o epocă perversă în care dacă nu ești mediocru, ai precis de suferit.
A nu se înțelege că vorbesc despre Margaret Tchacher cu care, în mod nefericit, doamna ministru a declarat că ar dori să semene, ceea ce a fost o erezie cel puțin din punct de vedere ideologic. Interesant este că televiziunea care a scos de la naftalină această declarație a dorit deja să-i dea un fel de semnal lui Marcel Ciolacu, fiindcă cineva se compară cu cineva care a fost primul premier britanic ales de trei ori consecutiv.
În fine, poate că exagerez eu dar același post de televiziune titra pe burtieră ”Ministrul propus la Muncă are două puști cu lunetă: Mi-am propus să schimb lumea”, ceea ce este o mică ticăloșie care vrea să arate că un ”new entry” în Guvern trebuie luat din prima tare, încât să îți mănânce din palmă și să își ofere contractele pe care le dorești.
Nu o luați tare pe Simona Bucura Oprescu, încercați metode mai rafinate !
În concluzie, Marcel Ciolacu a făcut o alegere excelentă, partidul nu a crâcnit, ”mapa profesională” a fost valabilă la Cotroceni, ar părea că nu e nimic nou sub soare, dar eu îmi fac datoria să vă spun că nu este exclus ca abia acum să înceapă cariera doamnei Simona Bucura Oprescu în PSD, în plan național, ba chiar în cel european.
Și transatlantic, adaug asta ca să se enerveze unii și alții.
Dacă nu vor fi cine știe ce crize majore în țară, în UE și în lume, în general, Simona Bucura Oprescu nu se va opri acum și aici.
Pariu. n
Gheorghe Smeoreanu (Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
