Sâmbătă, curtea Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung a fost neîncăpătoare. Sute de credincioşi, oameni care l-au cunoscut pe protosinghelul Serafim Caiea, au venit să îi fie alături, la drumul fără de întoarcere.
Părintele Serafim a încetat din viaţă la doar 43 de ani, într-un spital din Capitală şi a fost înmormântat la aşezământul monahal pe care l-a condus în ultimii 17 ani, alături de locul unde-şi doarme somnul de veci şi bunicul său, Ieromonahul Ghenadie. La slujba de înmormântare, oficiată de ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, alături de care s-a aflat arhimandritul Caliopie, dar şi toată suflarea preoţescă din judeţ, dar şi călugări şi călugăriţe, cei care l-au cunoscut şi iubit pe Serafim,au participat membrii familiei răposatului dar şi numeroşi credincioşi, adunaţi în curtea mănăstirii încă de la primele ore ale dimineţii. Toată zona a fost împânzită de cadre ale Poliţiei Câmpulung, Jandarmeiri Argeş, SMURD, dar şi ale Poliţiei Locale, militarii asigurându-se că totul decurge bine.
Înmormântat lângă bunicul său
Aleşii municipali au fost convocaţi la o şedinţă extraordinară, pentru a aproba conferirea distincţiei de onoare. Proiectul de hotărâre pregătit pentru dezbaterea on-line, programată la sfârșitul săptămânii, a beneficiat de o argumentaţie care s-a dorit un rezumat al carierei monahale a lui Serafim Caiea, deplâns de o comunitate aflată încă sub şocul pierderii unui părinte iubit. Recunoaştere târzie a personalităţii şi muncii misionare a părintelui stareţ Serafim Caiea. „Meritele deosebite de-a lungul întregii sale activităţi duhovniceşti” sunt recunoscute de administraţia publică locală, care face un gest tardiv: acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare”, post mortem, conducătorului Mănăstirii „Negru Vodă”. Diploma i-a fost înmânată mamei stareţului Serafim profund îndurerată de pierderea fiului.
Locul de veci, în spatele mănăstirii
Tragedia care a îndurerat comunitatea câmpulungeană şi Biserica Ortodoxă argeşeană lasă mai săracă viaţa Muscelului, care a pierdut un om bun, valoros prin caracterul său deosebit şi munca filantropică, depusă în scurta sa viaţă, în slujba oamenilor, a oraşului care l-a adoptat şi Bisericii, slujite cu un devotament impecabil. Părintele Serafim va veghea la bunul mers al Mănăstirii unde a trăit de la 19 ani. Locul de veci, se află în spatele mănăstirii, alături de cel al bunicului său Ghenadie, iar împreună vor veghea asupra vieţuitorilor mănăstirii, dar şi asupra credincioşilor pe care i-a iubit cu toată fiinţa lui. B.Radu
