Piteşteanul Liviu Chiţa, al 4-lea arbitru român FIFA la futsal
Fratele mai mic al lui Alin Chiţa, fost fotbalist la FC Argeş, Liviu se alătură grupului select al arbitrilor din futsalul românesc purtători ai ecusonului FIFA, din care mai fac parte ieşenii Vlad Ciobanu şi Bogdan Hanceariuc şi brăileanul Daniel Decă.
Liviu Chiţa continuă astfel povestea de succes a celui mai bun arbitru din istoria futsalului românesc, piteşteanul Bogdan Sorescu. Retras din activitate în urmă cu doi ani şi devenit observator FRF, Bogdan Sorescu s-a numărat printre cei mai buni arbitri din futsalul mondial. „Mă bucur pentru Liviu Chiţa. E o recunoaştere a valorii sale şi a arbitrajului românesc”, a spus Bogdan Sorescu, despre fostul său coleg, cei doi arbitrând la un moment dat împreună.
Un vis devenit realitate
„Obţinerea ecusonului FIFA este un vis devenit realitate, e o recompensă pentru munca depusă, pentru sacrificiile făcute de-a lungul unei cariere de peste un deceniu şi jumătate. E şi un pariu câştigat de cei care au crezut în mine şi cărora le mulţumesc. Am început cariera de arbitru pe când eram junior la FC Argeş, la o grupă a domnului Gheorghe Cristian. Aveam 17 ani. Am mers la stadion, sus, în Trivale, ca să asist la testele unui prieten care era deja arbitru. M-a văzut Mihai Ghiberdel, şeful arbitrilor din Argeş. A auzit cine sunt, s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Te fac arbitru! Să vii mâine cu două poze şi să te pui cu burta pe carte”. Şi m-am conformat! Am urmat cursurile şcolii de arbitraj, am dat examene, iar peste un an eram arbitru! În timpul acelor cursuri mi-am făcut o promisiune: am scris pe prima pagină a caietului „Să ajung arbitru FIFA, 10.X.2004”. Era mai mult decât un motto, era o promisiune. În 2005 am terminat cu fotbalul şi am început să arbitrez. La început, normal, la copii, la juniori. Puteam să mai joc, terminasem junioratul, dar asta însemna să plec de acasă, din Piteşti, şi nu am dorit. Până acum am încercat în schimb să iau de la fiecare arbitru câte ceva. Şi de la arbitrii români şi de la cei străini. Mergeam la meciuri, mă uitam la televizor la jocuri doar pentru a urmări arbitrajul” a povestit Liviu Chiţa despre începuturile lui în arbitraj.
Arbitraj alături de Bogdan Sorescu
Arbitrul argeşean a vorbit şi despre debutul în futsal şi cum a ajuns să conducă meciuri la sală:” Am ajuns la futsal în 2015. Aflasem că Ilie Şandru, piteştean de-al nostru, s-a retras, aşa că am făcut cerere să trec la futsal. Sincer, nu ştiam prea multe despre futsal. M-am apucat însă de treabă. Am învăţat regulamentul ca pe „Tatăl Nostru”! Am început să urmăresc meciuri, să mă interesez de cluburi, de performanţele lor, de cele ale echipei naţionale, de jucători. Apoi am susţinut teste, examene şi am fost admis. Am debutat primul sezon, campionatul 2015-2016. Fusesem rezervă în tur la opt partide. Primul meci la care am oficiat a fost Cluj – Chiajna scor 2-2. Am arbitrat alături de Bogdan Sorescu, am avut acest privilegiu. Bogdan Sorescu a fost unul dintre cei mai valoroşi arbitri din istoria futsalului mondial. Am învăţat multe de la dânsul. Am simţit tot timpul sprijinul său. Al lui Bogdan Sorescu, dar şi cel al altor oameni precum Andrei Ioniţă, Gabriel Gherman, ultimul fost mare arbitru şi el. Nu aş vrea să-l uit nici pe regretatul Vali Ioniţă. Principala diferenţă dintre fotbal şi futsal este intensitatea, care la futsal e extraordinară. La futsal nu ai timp de odihnă! La finala Cupei României de anul trecut de la Călăraşi am alergat şase kilometri şi jumătate! Şi, apropo de finala Cupei României, pot spune că sezonul 2018-2019 a fost cel al deplinei afirmări. Pe lângă finala Cupei am avut şansa să arbitrez şi două dintre meciurile finalei Ligii I dintre Imperial WET Miercurea Ciuc şi CS United Galaţi, apoi Supercupa de la Buzău, dintre campioana Imperial WET şi Dunărea Călăraşi, deţinătoarea Cupei”.
Vrea în Ligă şi la Europene
Liviu Chiţa îşi doreşte foarte mult să conducă meciurile importante din Europa. „Au fost şi momente în care am vrut să renunţ. Primul a fost destul de devreme, la doar 20 de ani. M-am accidentat foarte grav şi am stat departe de arbitraj mai bine de un an. Cred că dacă nu m-aş fi accidentat aş fi ajuns departe în arbitraj. Apoi atunci când am susţinut examenul pentru Liga a III-a. Am căzut al doilea sub linie, deşi am avut note mari. Diferenţa a fost micronică! Atunci am simţit o dezamăgire uriaşă şi am vrut să renunţ. Nu am avut probeme cu jucătorii. Când am intrat în futsal eram un necunoscut pentru cei mai mulți dintre cei implicaţi în fenomen, inclusiv pentru jucători. Faptul că nu mă ştiau a fost în avantajul meu. Am fost civilizat cu ei, i-am tratat cu respect, mi-am făcut treaba, iar ei au reacţionat în consecință, întorcându-mi respectul. Îmi doresc, pentru început, să ajung la un turneu final de Campionat European. Apoi la un Final Four al Ligii Campionilor. Nu va fi uşor, tocmai de aceea voi munci şi mai mult decât am muncit până acum” a mai spus Chiţa. S.M.
