Oameni şi vremuri
Astăzi, 30 octombrie, este o zi cu încărcătură emoţională deosebită pentru că noi românii comemorăm 3 ani de durere, stupoare si neputinţă în faţa tragediei de la Colectiv. În această zi în care spiritele rele ies la suprafaţă, nişte tineri fericiţi se îndreptau, asemenea mieilor ce merg la tăiere, spre o destinaţie ce avea să fie ultima staţie a vieţii lor.
Un regizor ar putea descrie în paralel viaţa fiecăruia dintre cei care s-au strâns în acea seară, în acelaşi loc, mânaţi de aceeaşi pasiune – dorinţa la o viaţă fericită, plină de armonie şi culoare. Nu ştiau că acel loc de întâlnire unde inimile lor băteau împreună formând o stare feerică dată de armonia notelor muzicale va fi locul unde se va aprinde rugul pe care ei vor fi sacrificaţi. În doar 153 de secunde sufletele lor au trecut de la vibraţia fericirii la groaza în faţa morţii.
Vai, suflet chinuit cuprins de flăcările morţii, de ce a trebuit chiar tu să fii sacrificat pe altarul jertfelnic al rugului aprins? De ce tocmai tu a trebuit să guşti din paharul plin de amărăciunea durerii şi spaimei din clipa morţii. De ce tu, copil nevinovat, a trebuit să înduri chinurile groaznice ale focului mistuitor? De ce tu? Acestea sunt întrebările fiecărui părinte pe care şi le pune şi la care nu are răspuns.
La aceste întrebări dureroase pentru om, Iisus răspunde în Isaia 55, 8-9 „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre și căile Mele ca ale voastre … Și cât de departe sunt cerurile de pământ așa de departe sunt căile Mele de căile voastre și cugetele Mele de cugetele voastre”.
Prin aceeași dramă au trecut în urmă cu 85 de ani, părinții ai căror copii au ars în biserica de la Costești. Acolo, 116 copii s-au jertfit pe altarul lui Iisus. Era tot într-o vinere, dar în Vinerea Mare a Paștelui. Pentru că au vrut în număr mare să participe la Denia din ziua crucificării lui Hristos și pentru că locul era prea mic, părinții au hotrărât să intre copiii în biserică, iar ei să participe la slujbă afară. Ușa mică a bisericii care se deschidea spre interior, în care împingeau disperați și părinții și copiii, a fost bariera dintre viața și moartea copiilor mistuiți de flăcările care au cuprins biserica de lemn din Costești.
La durerea nemărginită provocată de pierderea copiilor lor se adaugă sentimentul de vinovăție care este devastator. Gândul că ar fi putut să-și împiedice copilul să ajungă la locul jertfei îi va mistui mai tare ca durerea provocată de flăcările care i-au cuprins trupul copilului lor nevinovat. Cum poate înțelege un părinte că tocmai copilul lui este cel care plătește cu viața nesăbuința unui sistem găunos îmbibat cu putoarea urii din sufletele celor care-l compun?
Cum poate înțelege un părinte că pentru sistem, copilul lor a însemnat „pierderi colaterale” pe care nu pun niciun preț în lupta lor meschină pentru putere? Dar, mai ales, cum poate un părinte să înțeleagă că au trecut 3 ani, iar jertfa copilului său nu a schimbat nimic? S-a schimbat doar Puterea. Și tăcere. Nu se știe ce s-a întâmplat acolo și, poate, vor fi alte sacrificii, vor răspunde alți oameni nevinovați pentru a masca regizorul din spatele rugului aprins.
Sunt tot mai multe voci care spun că o mână criminală ar fi pregătit rugul pe care trebuiau sacrificați tineri nevinovați. La Colectiv trebuia creată o emoție colectivă. Argumentele care susțin această ipoteză sunt legate de viteza cu care s-a propagat focul, cele 153 de secunde, echivalentă cu cea a unei deflagrații și de starea în care erau cadavrele, nefirească pentru un incendiu obișnuit. Specialiștii care susțin această ipoteză spun că doar susbstanțele folosite în conflictele militare (acidul cianhidric, NAPALM), se aprind într-un timp atât de scurt și dau asemenea plăgi.
Și atunci cine este regizorul din spatele acestui halucinant scenariu? Cui folosește acest scenariu? Celor care vor Puterea. Și nu este prea mare prețul Puterii? Războaiele nu sunt făcute tot pentru putere, ar răspunde un cinic. Le pasă oare că viața este darul cel mai de preț pe care Dumnezeu l-a oferit oamenilor? Ne răspunde Gregg Braden în cartea „Suntem creați cu intenție”: „Brutalitatea infracțiunilor motivate de ură este posibilă doar într-o societate în care valoarea vieții umane a fost pierdută”.
Vom afla oare vreodată cine este regizorul din spatele rugului aprins? Speranța ne rămâne tot la Iisus care în Evanghelia după Matei 10.26 ne spune: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut”. Marilena Baraţă
