Se împart colaci și piftie
Sâmbătă, 22 februarie, creștinii ortodocși fac mare parastas, fiind prăznuiți Moșii de iarnă, numiți în popor și „Moșii cei mari” sau „Pomenirea Morților”. Tradiția se mai păstrează și în Argeș, atât la sate cât și la oraș, unde gospodinele pregătesc colaci și nelipsita piftie care se împarte special de Moșii de iarnă.
Moşii de iarnă deschid seria celor şapte sâmbete ale morţilor, ce se va încheia cu Sâmbăta lui Lazăr (ziua dinainte de Duminica Floriilor) și în care se fac parastase.
Nu se lucrează!
La biserică se duc spre a fi slujite de către preoți, colivă, colac, sticla cu vin, pomelnicul în care se trec numele morților şi lumânări. Pentru pomenirea morților se mai pot duce, în funcţie de posibilităţi, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe. Sufletele celor răposați, se spune, veghează din lumea de dincolo asupra casei din care au plecat. În Muntenia se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuţ care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor, atât celui ce a dat, cât și celui care a primit. În Banat, înainte de a pleca la biserică, femeile merg la cimitir și tămâiază mormintele. După slujba de Moșii de iarnă se împart pomeni, printre care și vase cu cotoroage, un fel de mâncare făcut din afumătură de porc. Pe vremuri, se obișnuia pe la sate să se organizeze hore, iar la oraș, bâlciuri și baluri. De asemenea, se dă de pomană un preparat caracteristic zonei – grâu fiert cu brânză şi unt. În plus, în pachete se pune şi friptură de porc. În ziua de Moșii de iarnă se mănâncă și se dau de pomană și piftie și alte răcituri, potrivit unei vechi tradiții, care se mai păstrează în lumea satului. În unele zone, oamenii spun că sufletele morților vin pe pământ, iar credincioșii dau de pomană mâncare gătită. Cei trecuți în neființă vin în această zi și se hrănesc cu mireasma sau aburii fierturilor în așa fel încât să le ajungă pentru un an întreg. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morților. Bătrânii spun că ziua Moșilor de iarnă mai era cunoscută și ca Moșii de piftii și sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mâncau piftii sau răcituri. Dacă mai rămâneau, a doua zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariția frigurilor. De Moșii de iarnă nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sunt pedepsite să tremure precum piftia și să li se întoarcă pomana dată. I.Ivănoiu
