Ne-am obişnuit ca zilnic să ne vină statistici cu cifre seci privind numărul cazurilor noi de coronavirus, al pacienţilor decedaţi, a numărului de teste făcute şi a rezultatelor acestora. Viaţa unor oameni care trăiesc clipele teribile sub povara bolii au fost transformate în cifre. Dincolo de aceste statistici sunt însă, nişte poveşti incredibile. Poveşti emoţionante cu oameni care, deşi sunt chinuiţi de boală, părăsesc frumos această lume, intrând întru veşnicie. Moartea doamnei Constantin este dacă vreţi, un caz aparte. A păşit în ceruri demn, lăsând în urma sa amintiri frumoase şi multe lacrimi. În ultimele sale clipe a transformat totul în veselie, bucurându-se până în ultimul moment de tot ce e frumos.
Doamna Constantin, în vârstă de 56 de ani, suferea de boli crunte. De ani buni se lupta cu afecţiuni necruţătoare. Neşansa a făcut ca pe lângă bolile cronice de care suferea să fie infectată şi cu virusul SARS CoV 2. De atunci a fost dusă de la un spital la altul, boala agravându-se. Astfel, a ajuns la Spitalul Mioveni. Când a simţit că i se apropie sfârşitul ar fi vrut să-i aibă alături pe cei dragi. Nu se putea, însă şansa i-a dus lângă ea oameni minunaţi. Aplecaţi către cei aflaţi în suferinţă, angajaţii nu au rămas indiferenţi, încercând să-i facă clipele mai uşoare. Atunci când au mutat-o dintr-un salon în altul, pentru puţin timp, cadrele medicale i-au deschis fereasta ca să vadă soarele şi să respire aer curat, aşa după cum ceruse femeia care voia să se bucure din plin de ultimul strop de viaţă.
Vreau să am steaua mea!
Cu o seară înainte să-şi dea obştescul sfârşit, doamna Constantin şi-a transformat salonul într-o sală de concerte. Simţind că va părăsi această lume şi-a rugat medicul care a îngrijit-o, pe doctoriţa Alexandra Terheci, medic specialist de Boli Infecţioase Adulţi, să îi împlinească o ultimă dorinţă. A cerut să asculte melodia „Bună seara, iubito”, interpretată de Loredana Groza. Când acordurile s-au făcut auzite, doamna Constantin a început să fredoneze, uitând de suferinţă. Impresionată, doctoriţa a început să cânte alături de pacienta ei. Apoi, doamna Constantin a cerut să asculte melodia „Vreau să am steaua mea”, interpretată de Laura Stoica şi din nou, au cântat împreună. A doua zi, doamna Constantin a cerut să bea apă. O asistentă s-a dus şi i-a dat cu seringa, aşa cum se obişnuieşte la pacienţii în stare critică. A băut-o toată, 50 de mililitri. În mai puţin de trei minute, a închis ochii şi a plecat, în linişte, către o lume mai bună, la steaua sa din cer. Dumnezeu să o odihnească în pace! M.Sandu
