- Curierul zilei vă prezintă tehnicile de pescuit
Curierul Zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru. În fiecare săptămână vă vom prezenta câte o baltă de pescuit din Argeş şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, reţete culinare pe bază de peşte şi cele mai importante legi în vigoare privind pescuitul sportiv. Pentru o partidă reuşită este nevoie să fiţi cât mai bine informaţi despre specia de peşte pe care o vizaţi şi să folosiţi exact ce trebuie pentru a prinde adevărate capturi.
În acest material vă prezentăm ”Pescuitul crapului în condiţii extreme” şi „Plumbukl pierdut”. Informaţiile sunt oferite de Andrei Vlădeanu, cunoscut pescar de crap din România, promotor al mişcării crapiste autohtone, dublu vicecampion mondial, campion naţional, autor de articole de tehnică de crap şi realizator de emisiuni TV la postul Fishing&Hunting Chanel.
Am plecat la Săruleşti împreună cu Cipică, Toto şi Dragoş, cu inima puţin îndoită. Din informaţiile pe care le aveam, până în acel moment se prinsese foarte puţin crap pe baltă, iar mare unul singur, de 22 de kilograme. Trebuie să precizez că pescuitul la crap mare pe un lac de aproape 400 de hectare nu se compară cu cel de pe carpodroamele bine populate. Iar adâncimile mari şi multitudinea de structuri submerse fac ca peştii să aibă o multitudine de variante şi comportamente. Bref, sunt greu de găsit într-un anumit moment, iar pentru că n-ar fi fost destul, apetitul lor pentru mâncare mai este şi condiţionat de vreme. Şi mai ales de vânt. Deoarece ştiam locurile pe care se pescuise în 2012 fără rezultate, am fost aproape convins că vom găsi crapii pe apă mică şi foarte mică, iar din acest considerent am ales un loc în consecinţă.
Echipamentul folosit
Am avut în test o baterie de patru lansete Daiwa Windcast echipată cu mulinetele Windcast Z, de la acelaşi producător japonez. Din capul locului vreau să spun că echipamentul şi-a făcut datoria exemplar, iar drilurile din condiţiile grele ale apei mici coroborate cu substratul foarte accidentat au fost un examen pe măsură pentru aceste scule. Din punctul meu de vedere raportul calitate – preţ al acestor lansete şi mulinete este unul excelent. TC-ul de 3,75 lb(?) al beţelor poate părea unul mare, însă nu este deloc aşa, pentru că acţiunea lansetelor este perfect proiectată. Frâna rapidă a mulinetelor face aproape inutil bait runner-ul, în condiţiile în care lipsa acestui sistem le uşurează considerabil. Ansamblul Daiwa Windcast este unul uşor, robust şi foarte bine manevrabil. Pentru că am pescuit plantat am umplut mulinetele cu câte 400 de metri de fir de 0,36 mm, iar înaintaş am folosit un mono de 0,50 mm, câte 15 metri. Evident, am apelat la sistemul plumb pierdut, cu greutăţi măricele (150-250 grame), iar forfacele au fost lungi şi lestate, pentru o camuflare cât mai bună în apa mică cu vizibilitate bună. Pentru că am observat la primele driluri că firul de forfac cămăşuit avea serios de suferit în zidurile fostei fundaţii de şcoală, ba chiar am pierdut un crap mare prin retezarea textilului, am trecut la legături combi. Nu mai e un secret, s-a constat că monofilamentul gros rezistă mai bine la abraziune decât firul textil şi tocmai de aceea spuneam mai sus că am apelat la înaintaşi mono. De-a lungul vremii am observat că forfacul, fie el lung sau mai scurt, în agăţătură, nu are de suferit în imediata apropiere a cârligului, ci în partea lui superioară, adică spre vârtej. De aceea, am legat cârligele cu fir textil necămăşuit, pentru o prezentare cât mai naturală a momelii, iar după aproximativ 5 centimetri am legat un mono gros (30-35 cm) pe care l-am lestat cu câte două manşoane speciale. În acest mod am avut legături bine camuflate pe substrat şi mai rezistente la frecarea cu zidurile. Din acel moment nu am mai scăpat nici un crap.
Cum am prins
Pe firul de păr am pus câte două boiliesuri de 20, 22 sau 24 mm, nedipuite, pentru a scăpa – pe cât posibil – de ciortani. Am prins chiar la trei bile de 20 mm, înşirate pe firul de păr. Nu am folosit varniş de ghidaj pe cârlig şi nici nu sfătuiesc pe nimeni să facă asta dacă vorbim de pescuitul plantat. Manşonul de silicon a fost inventat pentru că să se evite încurcarea forfacului în aruncare, nu din alte considerente. Mecanica monturii este mult mai bună în lipsa acestui varniş, iar faptul că nu am scăpat din cârlig nici un crap din cei aproximativ treizeci pe care i-am prins în această partidă vorbeşte de la sine.
Zonele pe care am pescuit le-am nădit extins, cu boilies şi alune tigrate, nu în cantităţi mari, dar regulat. La fiecare plantare am mai aruncat câte două mâini de bile lângă momeală, însă cred că nu a fost cea mai inspirată mişcare din moment ce, cei mai mari doi crapi au venit la monturi puse pe patul extins, dar fără niciun fel de nadă lângă. Trăsăturile au venit în două zone distincte, una cu apă de 50-60 de centimetri, iar alta cu apă adâncă de 1,3 metri. Aşa cum am mai spus, am prins aproximativ 30 de bucăţi, majoritatea între 10 şi 15 kilograme, iar vedetele partidei au fost doi peşti de 19,6, respectiv 20,7 kilograme.
Plumbul pierdut
Kit-urile pentru plumb pierdut prezente pe piaţă au din punctul de vedere al vicecampionului mondial Andrei Vlădeanu, un mare dezavantaj. Pentru a fi absolut siguri că pierdem greutatea după trăsătură, producătorii recomandă introducerea unui stoper în vârtej, iar în acest mod montura devine un blocată. Geutăţile mari, atât de necesare la pescuitul plantat în condiţii dificile, se pierd într-adevăr dar numai după un şoc foarte puternic din partea crapului. Dacă nu folosim stoperul cu pricina, montura rămâne una culisantă, peştele poate pleca mult mai uşor cu momeala şi cârligul, însă nu mai avem nicio garanţie că vom pierde plumbul. La crap mare, în agăţături, acest lucru este fatal de cele mai multe ori. Aşadar, o montură eficientă pentru plumb pierdut este aceea care are fineţe, pentru a putea păcăli şi cei mai precauţi crapi, dar şi care pierde plumbul imediat. Cred că în acest moment există numai trei modele care îndeplinesc aceste condiţii – de acum celebrul kit din plumb de la Rig Marole, excelenta inventie a firmei MCF şi, ca o noutate 2013, modelul JRC din sârmă şi plastic. Dacă vreţi să aveţi eficienţă maximă la crap mare şi pescuiţi plantat cu greutăţi considerabile, alegeţi una dintre cele trei variante.
Clipsul despicat de la RIG MAROLE
Un model nu foarte nou, dar poate cel mai eficient. Clipsul din plumb asigură o preînţepare discretă şi pierde greutatea chiar şi în cazul plăticilor sau caraşilor. Marele dezavantaj al acestui kit este unul de ordin economic, deoarece pe lângă plumb, la trăsătură, se pierde şi clipsul despicat. În acest mod, de fiecare dată când plantăm trebuie să montăm pe leadcore sau anti-tangle un clips nou şi un plumb. Montura arată identic cu una clasică. Dacă o recuperăm din apă, fără să fi avut trăsătură, clipsul rămâne pe poziţie, iar plumbul nu se pierde. Montura lucrează numai atunci când se mişcă forfacul în sens invers, evident. Un plic de clipsuri despicate din plumb are 8 bucăţi şi costă 22 de lei. Conurile de cauciuc se cumpără separat, însă se pot folosi şi alte modele. M.D.
