- Conf.univ.dr Adrian Tase
Cunoscutul cardiolog conferenţiar universitar doctor Adrian Tase ne vorbeşte astăzi despre virusurile gripale. Acesta explică ce simptome apar la infecţiile căilor respiratorii şi cât de contagioase sunt.
Infecțiile de căi respiratorii superioare sunt frecvente, cu 4-5 episoade pe an la adult și 6-10 episoade pe an la copil. Folosim termenul generic de viroze respiratorii, deoarece circa 90% dintre infecțiile căilor respiratorii superioare sunt cauzate de virusuri, în următoarea ordine: rinovirusuri (circa 40%), virusurile gripale și paragripale (circa 20%), coronavirusurile de orice tip (circa 15%), adenovirusurile, virusul sincițial respirator, enterovirusuri (fiecare cu 5%), etc.. Virusul SARS-CoV-2, responsabil de actuala pandemie de COVID-19, se încadrează la viroze respiratorii.
Îmbolnăvirea cu virus respirator are o prima etapă de incubație virală în care pacientul este purtător, deci poate transmite boala, și o a doua etapă în care apar simptomele răcelii comune prin activarea mediatorilor chimici ai inflamației.
Simptomatologia virozelor respiratorii este, în mare măsură, comună, prezentând febră, dureri musculare, obstrucție nazală, jenă în gât, tuse seacă, dureri de cap. Asocierea fenomenelor digestive de tip greață/vărsături/diaree are conotații de gravitate. Modificarea stării generale face de obicei diferența dintre virozele manifestate prin forme clinice ușoare și virozele respiratorii cu evoluție severă sau cu potențial de gravitate cum sunt gripa și infecția cu noul coronavirus. Includem aici apariția complicațiilor: afectarea pulmonară prin pneumonie acută, mergând până la insuficiență respiratorie acută, miocardită, complicațiile neurologice de tip meningite, encefalite, mielite, poliradiculonevrite, tromboze vasculare, ca și starea de epuizare postvirală.
Virusul SARS-CoV-2 responsabil de actuala pandemie se încadrează tot la viroze respiratorii. Ultima definiție de caz elaborată de Institutul Național de Sănătate Publică menționează debutul brusc prin minimum unul dintre următoarele simptome: febră, tuse, dispnee (respirație scurtă). Febra la adult înseamnă creșterea temperaturii corpului, măsurată axilar, la ≥ 37,3 grade Celsius. Tusea poate fi ușoară sau chinuitoare. Dispneea este destul de greu de perceput de către pacient ca scurtare a respirației, deoarece subiectul este tentat să interpreteze obstrucția nazală, care apare frecvent în primele zile ale majorităților virozelor respiratorii, ca o dificultate în respirație. Prin urmare, expresii de genul “am făcut puțină febră”, “mă încearcă o tuse”, “am nasul înfundat”, sau “am o jenă în gât”, se încadrează în definiția de caz suspect pentru sindromul respirator acut cu noul coronavirus – COVID-19.
Practic, ce trebuie să facă pacientul atunci când apar simptomele mai sus mentionate?
Apariția febrei în actualul context epidemiologic, fie la salariați, fie la preșcolari/școlari, ar trebui să aibă ca efect imediat rămânerea la domiciliu. Medicul de familie trebuie anunțat rapid pentru a prescrie tratamentul simptomatic adecvat profilului pacientului (vârstă, gen, boli asociate, etc.) ca și pentru a da concediul medical necesar în astfel de situații. Uneori, pacientul febril întră în panică și aleargă la o unitate de primire a urgențelor. Acolo găsește unitatea supraaglomerată cu cazuri complexe care necesită investigații și consulturi interdisciplinare. În aceste condiții, pacientul febril trebuie să staționeze câteva ore într-un spațiu cu risc de expunere la variate microorganisme. La rândul său, pacientul febril poate fi o sursă de infecție pentru ceilalți pacienți prezenți în unitatea de primire a urgențelor. Deci, pacientul febril trebuie să se adreseze inițial medicului de familie. Acesta decide dacă trebuie sau nu să meargă la spital.
