- Curierul zilei vă prezintă tehnicile de pescuit
Curierul zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru. În fiecare săptămână vă vom prezenta câte o baltă de pescuit din Argeş şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, reţete culinare pe bază de peşte şi cele mai importante legi în vigoare privind pescuitul sportiv. Pentru o partidă reuşită este nevoie să fiţi cât mai bine informaţi despre specia de peşte pe care o vizaţi şi să folosiţi exact ce trebuie pentru a prinde adevărate capturi.
În această ediţie vă prezentăm prima parte a materialului “Pescuitul crapului pe apă rece”. Informaţiile sunt oferite de Horia Anton, unul dintre cei mai redutabili pescari de crap din România şi unul dintre experţii site-ului crapmania.ro. Cum pescuiesc pe apă rece? Cum pregătesc nada pentru apă rece? Care este momeala ideală pentru apă rece? Și întrebările pot continua. Pescuitul pe apă rece este un subiect complex, pe care voi încerca să îl acopăr cât mai bine în cele ce urmează.
Alegerea lacului și a locului de pescuit
Să zicem că mă aflu în oricare dintre lunile cu temperaturi scăzute. Poate că sunt chiar la primul sezon de pescuit la crap și nu vreau să bag echipamentul la iernat. Vreau să pescuiesc, chiar și pe frig. Ok, de unde încep?. Mă gândesc în primul rând la balta pe care o aleg. Este foarte important să știu că are densitate mare de pește și să o mai fi pescuit. Așa voi ști să îmi aleg standul potrivit, deoarece cunosc deja adâncimile și structurile. Adâncimile sunt foarte importante pentru că prietenii noștri muștăcioși se pregătesc de iernat sau deja s-au instalat confortabil în gropanele din zonele cu apă mare. Sau, dacă am șansa să prind o zi în care soarele îmi dezmiardă zâmbitor lansetele, pot să atac zona cu apă mică, de regulă malul opus și stufărișul, zonă care se încălzește rapid și cheamă crapii la masă. Ok, toate lucrurile astea sună mișto și simplu în teorie, dar nu sunt. Dacă nu știu cum să identific structurile și adâncimea, pun mâna și citesc articolul magistral semnat de Ionuț Constantinescu pe Crapmania despre sondarea apei, probabil cel mai complet articol scris pe acest subiect de pe la noi. Deci primul pas este să aleg o baltă cu mult pește în ea, pe care să o fi pescuit anterior. Astfel, voi ști să îmi aleg standul. Dacă sunt pe o baltă nouă, fac obligatoriu ce spune Ionuț în articolul despre localizare .
Prepararea nadei pentru pescuitul lansat
După eventualele cicăleli ale partenerei de viață, am ajuns fericit și încrezător pe baltă. Sunt realist și nu visez să îmi dobor recordul, am venit să mă distrez. Așa că îmi leg momitorul pe firul principal, îi atașez rigul și mă apuc de nadă. Torn într-o găletușă mai mică câteva sute de grame (200 – 300gr) de micropelete Hot Krill și aplic regula de aur pentru hidratarea acestora. Înmulțesc diametrul peletelor (2 milimetri) cu câte un minut, deci le acopăr cu apă și le las să tragă umezeaza timp de două minute. Am ales Hot Krill pentru că peștele caută acum proteină, are nevoie de energie. Mut peletele hidratate în găleata mare și le amestec cu o cantitate similară de semințe preparate. Verific cât lichid și-au lăsat cele două nade, astfel încât să știu cât CSL (alcool de porumb) să torn. Dacă am ales pelete de krill, voi opta pentru aceeași aromă și pe partea lichidă. CSL-ul mă va ajuta la dispersia aromei pe verticală, alcoolul din care este compus fiind extrem de solubil în apă. Închei amestecul de nădire cu un groundbait pe bază de făină de pește, tot cu aromă de krill, pentru a mă asigura că nada mea va fi ultra solubilă în apă. Adaug groundbaitul treptat și amestecând cu spor, până ajung la consistența pe care mi-o doresc. Am în minte că nada mea nu trebuie să părăsească momitorul la contactul cu apa, dar nici nu trebuie să fie stană de piatră, așa că, tot în trepte, mai adaug foarte puțină apă. Urmează partea cea mai importantă, testarea. Încarc nada pe momitor și o plasez într-o sticlă de 5 litri tăiată pe jumătate, umplută cu apă din baltă. Urmăresc dacă particulele se eliberează treptat de pe momitor și în ritmul pe care mi-l doresc. Dacă totul e în regulă, efectuez o lansare de control, recuperând momitorul imediat după ce l-am simțit că a ajuns pe fundul apei. Dacă nada se află încă pe momitor, totul e ok, dacă nu, ar fi bine să am nadă de rezervă . Sigur că pot pescui lansat și cu plumb, atașând un săculeț solubil sau plasând montura într-o pungă PVA. Ce nu voi face este să folosesc racheta sau bastonul de nădire, întrucât nu am control asupra grupării nadei.
Prepararea nadei pentru pescuitul plantat
Întoarcem povestea la momentul sosirii pe baltă, dar de data asta cu navomodelul la purtător. Misiunea mea este mai ușoară, întrucât pot să plantez montura unde vrea sufletul meu. Dar apa tot rece este, așa că în niciun caz nu voi nădi în exces, scăzând șansele ca peștele să dea de cârligul meu. Voi opta tot pentru o nădire grupată, bazată pe semințe preparate și pelete. Dacă regulamentul bălții nu îmi permite să folosesc momeală vie, voi alege o nadă care să o replice, pentru că în sezonul rece crapul este avid după hrană naturală. Voi hidrata niște micropelete de făină de pește pe care le amestec cu semințe preparate și cânepă, peste care arunc și un mix de boiliesuri solubile întregi și tăiate. Pentru partea lichidă aleg un CSL cu aromă de viermuși sau râme și, dacă vreau efect de nor, pot presăra amestecul cu puțin groundbait din aceeași gamă de arome.
Dacă pun acest amestec în cuva navomodelului, însă, este posibil să am o problemă – nada mea se va împrăștia răsfirat de la contactul cu apa și până când va ajunge pe fundul lacului, realizând oarecum o nădire extinsă. Dacă tot m-am deranajt și murdărit pe mâini, pot să mai adaug niște groundbait și să confecționez niște bulgărași care vor pica unul lângă celălalt și care se vor descompune treptat în apă. Chiar și așa, curenții mai puternici pot împrăștia bulgărașii în drumul lor către fundul lacului, așa că mai bine pun mâna și scot din trusă o rolă de sac PVA cu dizolvare lentă și cu cel mai mare diametru pe care îl am (peste 35mm, oricum), îndes amestecul, leg săculețul și îl atașez cârligului (sau trag rigul direct prin săculeț cu o coreștă mai lungă). Astfel, nada va rămâne lângâ cârlig.
Sau folosesc pungă solubilă. Pentru asta, derulez un pic până la momentul preparării nadei și o iau de la zero. Pregătesc cu ajutorul unui grinder metalic o spărtură de boilies din câteva bile solubile până ajung la granulație de groundbait, pe care o pun la baza pungii. Adaug rigul și o mână de micropelete, obligatoriu de 2mm, plasez plumbul în centru și completez cu pelete până închid punga. Apoi, o înțep cu o seringă încărcată cu CSL și punga e gata. O pun în cuvă alături de o mână de boiliesuri solubile întregi și tăiate, pentru maximim de atracție. Mic pont – dacă știu că voi pescui cu pungi solubile, ar fi bine să mi le pregătesc de acasă, antemergător partidei. Ei bine, dau din nou reset situației de pescuit, cu mențiunea că de data asta îmi doresc măcar un pește, dar să fie mare! În acest caz, cunosc ca în palmă lacul pe care îl pescuiesc, așa că în găleata de nadă adaug un mix de bile tari și solubile pe bază de făină de pește (de preferat tăiate, să se activeze mai rapid), peste care vin cu micro semințe preparate și CSL. Umplu cuvele și mă apuc de dezlegat rebus până la prima trăsătură.
Monturi pentru sezonul rece
Caracteristica de bază pe care monturile mele trebuie să o îndeplinească în sezonul rece este suplețea. Cu cât montura are libertate mai mare de mișcare, cu atât va fi mai eficientă, or’ eu nu îmi permit nici măcar un rateu, mai ales pentru că am toate șansele ca primul pește să fie și ultimul. Deci adio, dragă fluorocarbon, cu invizibilitatea ta în apă și cu capacitatea ta de a agăța din orice poziție. Adio și fire textile rigide, care vă așezați exemplar pe substrat și care vă încurcați cu greu în lansare.
Am nevoie de agilitate de samurai, așa că pentru momitor voi opta pentru un fir textil moale, fără cămașă, pe care nu îl voi lăsa mai lung de 5 – 10 centimetri. Lungimea forfacului mă condiționează să folosesc foarte eficienta și clasica montură fir de păr, pe care mi-o doresc aspirată de către crap cât ai zice pește. Și pentru că este foarte probabil ca peștii să se hrănească apatic, voi folosi un cârlig de dimensiune mai mică, un număr șase sau chiar număr 8. Deci momitor = rig clasic fir de păr, textil și scurt, cu momeli flotante de mici dimensiuni. Dacă pescuiesc lansat cu plumb, pot face următoarea șmecherie: torn amestec până la jumătatea presei speciale pentru bulgări, adaug forfacul, completez cu nadă și închid presa. Astfel, nada și cârligul zboră împreună până pe fundul apei. M.D.
