Tradițiile strămoșești sunt un motiv de mândrie națională și ne unesc ca popor. Acestea sunt strâns legate de sărbătorile religioase, Sărbătoarea Paștelui fiind una dintre cele mai importante. Multe regiuni din țara noastră au obiceiuri particulare – de la stropitul cu parfum al fetelor din Ardeal, la pomul împodobit cu ouă roșii din zona Sibiului și până la „furatul” toacei din Țara Moților.

Un lucru însă e cert: se apropie Paștele, când mâncăm bine și gustos, iar de la masă nu lipsesc preparatele tipice. Vă prezentăm mai jos care sunt acestea, împreună cu o scurtă descriere. Este frumos să respectăm tradițiile noastre, dar și mai frumos este când cunoaștem istoria lor!

Pasca și mielul își au rădăcinile în Vechiul Testament

În Cartea Exodului aflăm că evreii au fost nevoiți să plece din Egipt fără a avea timp să-și pregătească pâine dospită. Chiar și în ziua de azi, la milenii depărtare, evreii comemorează acest eveniment – timp de opt zile mănâncă doar pască în loc de pâine obișnuită.

Pentru români, obiceiul de a mânca miel și pască are legătură strânsă cu ritualul pascal evreiesc. La aceștia, mielul se mănâncă cu azimă (pâine nedospita) și cu ierburi amare. Chiar și la Cina cea de Taină, se spune că Iisus și apostolii săi au mâncat miel. Pentru creștini, mielul, pasca și vinul sunt simboluri care au căpătat semnificații noi – Mielul este Iisus Hristos, care semnifică sacrificiul, în timp ce pasca frântă și vinul turnat sunt simbolul sacrificiului.

Dacă dorești să-ți prepari pasca, o poți face conform tradiției, în ajunul Învierii. Aceasta se taie în bucățele mici, se pune în pachețele și se duce la biserică pentru a fi sfințită. Bucățile sunt duse acasă și sunt păstrate, fiindu-le atribuită puterea de a alunga bolile și necazurile.

Chiar dacă nu toată lumea este de acord cu obiceiul de a mânca miel de Paște, trebuie să recunoaștem că rețetele sunt delicioase. Iar majoritatea supermarketurilor vin în perioada de dinainte de Paște cu oferte foarte bune la majoritatea preparatelor și ingredientelor specifice acestei perioade – așa că nu strică să fiți cu ochii pe cataloagele online.

Ouăle roșii – un simbol al echilibrului și sacrificiului

Obiceiul de a colora ouăle se pierde în negura timpului, fiind prezent în diferite forme, nu neapărat creștine, atât în Europa, cât și în Asia. Tot mai puține popoare europene păstrează acest obicei frumos, simbol al sacrificiului lui Iisus, dar și al fecundității și echilibrului. Legendele noastre spun că Maica Domnului a așezat un coș cu ouă lângă fiul ei răstignit, care a spus: „De acum să faceți și voi ouă roșii și împestrițate întru aducere aminte de răstignirea mea”.

Când ne gândim la ouăle de Paște, invariabil ne amintim și de ritualul ciocnitului, un alt simbol al sacrificiului. O regulă nescrisă este ca persoana mai în vârstă să fie cea care ciocnește capul oului ținut de cealaltă persoană, neapărat rostind „Hristos a înviat”, la care răspunsul este „Adevărat a înviat”. Un obicei frumos, mai ales că îi implică pe copii în ritualurile sacre într-un mod delicat, jucăuș.

Știați că în unele sate în dimineața din duminica Paștelui oamenii își spală fața cu apă în care pun un ou roșu? Aceștia consideră că astfel vor fi tot anul frumoși și sănătoși. De asemenea, cojile roșii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, pentru rod bun. Toate acestea arată că oul de Paște are în credințele populare puteri miraculoase, vindecătoare, care țin răul departe și care aduc sănătate, bogăție și frumusețe.

Obiceiul de a încondeia ouăle este o adevărată artă, mai ales în zona Bucovinei, unde acest obicei străvechi trăiește și chiar prosperă. S-ar putea scrie o carte întreagă despre această artă, motivele folosite și migala cu care ouăle sunt lucrate fiind obiect de studiu științific și unul dintre motivele pentru care numeroși turiști vin să ne viziteze țara.

Cozonacii, nelipsiți de Paște și de Crăciun

Putem spune că cozonacul este o prăjitură tradițională românească, dar același lucru îl pot spune și bulgarii  despre „kozunak”. Mulți români au aflat după 1989 despre „panettone”, foarte asemănător cu cozonacul, pregătit de Crăciun în regiunea italiană Lombardia. Știați că tot în Italia găsim și „colomba Pasquale”, o prăjitură specifică sărbătorilor pascale? Comparativ cu panettone, diferă forma și are în plus o glazură crocantă de migdale.

În toată România, cozonacul este preparat cu aproximativ aceleași ingrediente: făină, lapte, zahăr, ouă, unt, drojdie, uneori fiind adăugate coji rase de lămâie, portocale sau ambele. Atenție! Dacă veți adăuga coji rase în cozonacul de acasă, mare atenție la ce fructe folosiți. Mai ales cojile de portocale conțin pesticide și alte substanțe dăunătoare, de aceea, poate mai bine căutați un înlocuitor.

Suntem cu toții obișnuiți cu cozonacul clasic și toate variațiile sale – cu sau fără umplutură, mai lung, mai împletit, mai copt, mai pufos etc. Dacă ajungeți vreodată în Moldova sau dacă aveți timp și o rețetă tradițională autentică, merită să încercați cozonacii rotunzi și înalți, numiți „babe”. Puteți citi mai mult despre rețetele noastre tradiționale aici.

Indiferent de rețetă, prepararea cozonacilor face parte din tradițiile noastre din Săptămâna Mare, de obicei, Joia Mare fiind ziua dedicată acestor pregătiri. Să aveți spor în casă și o primăvară frumoasă!