În fiare an, pe data de 25 mai este marcată “Ziua Internaţională a copiilor dispăruţi”. Cu acest prilej, Organizaţia „Salvaţi Copiii” a făcut o situaţie a dispariţiilor de minori care au fost sesizate la unităţile de poliţie, la nivel naţional, pe parcursul unui an. În judeţul Argeş au fost sesizate în perioada ianuarie 2020- decembrie 2020 nici mai mult, nici mai puţin de 105 dispariţii de minori. Cei mai mulţi proveneau din centre de plasament. În plus, au existat situaţii în care acelaşi copil a plecat voluntar de mai multe ori.
Organizaţia „Salvaţi Copiii” a anunţat că în decursul ultimului an (30.04.2020–20.04.2021), au fost înregistrate 5.924 de sesizări privind minori care au dispărut de acasă. Un bilanț dramatic, în condițiile în care 206 au vârste până în 10 ani, 1.453 au vârsta cuprinsă între 10-14 ani și 4.263 sunt mai mari de 14 ani, potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliție. Organizaţia “Salvaţi Copiii” trage un semnal de alarmă asupra implicaţiilor pe termen lung ale acestui fenomen, agravat în perioada de pandemie, așa cum arată și datele la nivel european.
Peste 200 sunt mai mic de 10 ani
În aceeași perioadă de timp, un număr de 5.821 de minori au fost găsiți, dintre care: 203 cu vârste până în 10 ani; 1.430 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani; 4.188 mai mari de 14 ani. În prezent sunt desfășurate activități de căutare sau identificare în cazul a 377 de minori. În ultimii cinci ani, numărul sesizărilor disparițiilor de copii aproape s-a dublat, astfel că în 2015 erau 3.736 de sesizări și azi sunt 9.924 de sesizări.
În patru luni, 35 de plecări voluntare
La nivelul judeţului Argeş, Biroul Urmăriţi din cadrul Serviciul de Investigaţii Criminale, a înregistrat, în perioada ianuarie 2020-decembrie 2020, un număr de 105 sesizări ale unor dispariţii de minori. La acea dată mai aveau în lucru 6 astfel de sesizări. Până la sfârşitul anului au fost găsiţi 110 din totalul celor 111. În primele patru luni din acest an, respectiv în perioada 1 ianuarie- 30 aprilie, au mai fost sesizate alte 35 dispariţii, la care s-a adăugat minorul care nu fusese găsit până la sfârşitul anului, în total 36 din care au fost găsiţi 34. Anul trecut, în aceeaşi perioadă, respectiv 1 ianuarie 2020-30 aprilie 2020 au fost sesizate 28 de dispariţii minori, toate fiind rezolvate de oamenii legii.
Cazuri de miori care fug de mai multe ori
Potrivit ofiţerilor SIC, tendinţa este de creştere a sesizărilor referitoare la dispariţii a minorilor. Cele mai multe cazuri sunt de copii aflaţi în centre de plasament sau în centre de tip familial. Atunci când fug, aceşti minori provoacă probleme la centru, fie că sar pe geam, sparg uşa, sau găsesc diferite căi de a distrage atenţia angajaţilor. Au existat mai multe sesizări pe numele unor minori care fug, sunt găsiţi de poliţişti, duşi înapoi la centru sau predaţi părinţilor, după care fug din nou. Indiferent de situaţie, poliţştii reiau verificările tipice în cazuri de dispariţii, fiind făcute cercetări pentru fiecare caz în parte ca şi cum ar fi fost la prima plecare voluntară, neştiindu-se dacă în spatele dispariţiei se ascunde o situaţie de pericol pentru copil, sau o acţiune rebelă.
Neglijarea şi lipsa de supraveghere, motivul principal!
„Salvați Copiii România și-a intensificat eforturile pentru a oferi sprijin psihologic părinților și copiilor, atât prin intermediul liniilor telefonice, cât și online, în această perioadă de restricții sociale, când copiii au fost expuși atât formelor de hărțuire online, cât și abuzurilor domestice. Este vital să le observăm comportamentul și să intervenim prompt”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România. Principalele motive care îi determină pe copii să își părăsească familia sau centrele de ocrotire rămân: neglijarea și lipsa de supraveghere din partea adulților responsabili; conflictele repetate din familie; abuzurile asupra copiilor, fizice și/sau emoționale; lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparținătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinții, cu precădere în situații dificile; abandonul școlar și influența/presiunea anturajului; consumul de alcool și substanțe halucinogene; situația economică precară a familiei. M.Sandu
