- Din punctul meu de vedere
De-a lungul multor ani de presă și multor ziare construite de la zero, mi-au trecut prin mână, ca să zic așa, o mulțime de tineri care doreau să scrie. Nu cred că exagerez când spun că probabil este vorba despre o mie de oameni, dacă pun la socoteală studenții celor zece serii cărora le-am predat tehnici de presă și îi adaug pe cei cu care am lucrat în redacții, o zi, o lună sau câțiva ani buni. Unii dintre tinerii ziariști de atunci au rămas în presă, cei mai mulți au plecat spre alte domenii, unii au intrat în anonimat, alții au făcut ceva în viață.
Din echipele mele de presă au ieșit membrii ai Uniunii Scriitorilor, prefecți, primari, ambasadori, secretari de stat, oameni de afaceri.
Iată că acum, dl Silviu Popescu, un fost asociat la ziarul ”Curierul de Vâlcea”, primul cotidian privat din România, a cărui redacție a fost la început chiar la mine acasă, în ianuarie 1990, atrage atenția asupra unui aspect pe care nu îl remarcasem.
Premierul Florin Cîțu a lucrat în redacția acestui ziar, unde îndeplineam funcția de director.
Scrie Silviu Popescu în felul următor:
”Totuși, doamna Cîțu m-a rugat să-l luăm la ziar pe fiul ei, ca să capete puțină experiență, spunea dânsa, dar să și publice ceva. Sigur, doamnă, i-am răspuns, chiar avem nevoie de articole economice. Aveam mașini de scris, pe vremea aceea, le primisem donație de la Bernadette Richard, care era la Râmnic, în cadrul Operation Villages Roumaines.
L-am așezat pe tânărul Florin Cîțu la o mașină de scris și i-am spus să scrie ce vrea el, dar, mai ales, despre cum ar trebui să fie o economie, după ieșirea din comunism, cu care aveam noi, ca redacție, ceva de împărțit, pe vremea aceea. Iar Florin, care era un puștan, a scris.
Articolele lui au fost publicate, iar eu imi aduc aminte că mi s-au părut puțin ciudate, pentru că el nu vorbea despre realitatea economică din care tocmai ieșisem, ci despre ceva, care urma să fie. Promit să le caut și să le republic, ar fi foarte interesante, astăzi”.
Ce să vezi, deși i-am citit și i-am publicat articolele junelui Cîțu, nu mi-l mai aduc aminte și nici articolele lui nu mi-au sărit în ochi. I-am fost director lui Florin Cîțu fără să-l fi remarcat, a trecut prin dreptul privirii mele fără să îl iau în seamă.
Asta nu înseamnă că a fost un ziarist rău, dar în mod cert nici nu m-a impresionat.
Considerați rândurile de mai sus ca pe o introducere la un subiect unde este vorba și despre Florin Cîțu dar și despre Ludovic Orban, despre liderul liberal argeșean Adrian Miuțescu și alegerile de la PNL.
Alegerile liberalilor par a fi subiectul verii. În fond, ce subiect am mai putea avea ?
PNRR se dovedește a fi un fel de MCV pe economie, deoarece tot ceea ce vom face cu banii va fi controlat printr-un mecanism de verificare. În consecință, nimic interesant, poate doar ideea absurdă de a face reformă în timp ce faci proiecte, ceea ce nu e așa de simplu. Nu e ca atunci când mergi dar mesteci și gumă.
În fine.
Opinia mea este că în Argeș, Adrian Miuțescu nu are cum să piardă alegerile și încerc să demonstrez logic de ce. Desigur, plec de la premisa că primarii liberali și președinții de organizații și-au păstrat uzul rațiunii.
Să vedem cum stau lucrurile.
Dacă se gândește cineva să îl dea la schimb pe Miuțescu contra Gorghiu, Coteț și alții din aceeași făină, nu există nicio garanție că în situația în care Cîțu câștigă alegerile argeșenii vor fi favorizați. Florin Cîțu va considera schimbarea ca pe ceva de la sine înțeles.
Per a contrario, dacă l-ar schimba organizația pe Adrian Miuțescu, iar Orban ar rămâne la conducerea partidului, noul ales ar fi considerat un trădător care nu merită nimic, iar pierderile ar fi imense.
Din PNL Argeș s-ar alege praful, iar de câștigat alegeri nici nu ar mai putea fi vorba. Oricum, este de apreciat faptul că Miuțescu nu este oportunist și nu se dă cu gașca cîțistă.
De altfel, după impactul anunțării candidaturii premierului, lumea s-a mai dezumflat, iar analistul politic Radu Pop scrie următoarele:
” Cine cunoaște Partidul Național Liberal știe clar astăzi cine sunt câștigătorii și cine sunt pierzătorii. Și din prisma ultimelor seturi de alegeri, dar și din evenimentele petrecute în istoria recentă. Florin Cîțu, cu sau fără știre, s-a înconjurat doar de pierzători. Marii „grei” ai partidului, pe care unii-alții de prin presa subterană îi consideră mașinăriile din umbră ale democrației românești, sunt astăzi o adunătură de oameni care trebuie să se reprofileze pentru că politic sunt niște pierzători, care toată viața lor au încercat jocuri defectuase atât pentru partid cât și pentru România. Amintesc doar câteva nume precum Emil Boc, cel pe care îl urăște toată România, mai puțin tinerii care merg la UNTOLD, probabil. Gheorghe Flutur, cel care aproape a trimis la ultimele alegeri județul Suceava în brațele populiștilor de la AUR. Mara Mareș, Stelian Bujduveanu, tineri de „mare perspectivă” care nu au făcut absolut nimic în viață pe propriile picioare ci tot timpul au fost trași de urechi în sus de familiile bogate sau de anumiți lideri de partid. Cristian Băcanu, un personaj devenit peste noapte liderul organizației PNL Sector 5 și deputat, dar care nu a făcut absolut nimic ca să ajungă acolo ci a primit totul de-a gata. Să nu îi uităm pe Alina Gorghiu, cea care a trimis PSD la peste 40% și care aproape a îngropat PNL și pe Cristian Bușoi, cel umilit acum 4 ani de Obran în Congres și a cărui echipă susținătoare este acum în funcții de conducere la PSD București. Florin Roman, Rareș Bogdan, Dan Vâlceanu Fenechiu, Dobre, Chițac, Ciucă sau alții care mai erau acolo reprezintă cantități neglijabile în cultura organizațională de partid. Ați auzit vreodată că ar fi înregistrat vreo victorie politică în vreo organizație de partid? Vă spun eu că nu. Sunt păpuși impuse de anumite grupuri de interese care nu au nici viziune, nici mind-set-ul de învingător și nici un plan serios pentru dezvoltarea României.”
Închei aici, zâmbind față de situația că i-am fost director premierului de astăzi, fără să fi remarcat acest lucru.
Se mai întâmplă.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
