Astăzi este sărbătorită de către creștinii ortodocși, Înălțarea Domnului. La patruzeci de zile după Înviere, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi, Hristos S-a înălțat la Cer, luându-și locul de-a dreapta Tatălui.
În România, odată cu Înălțarea Domnului se serbează și Ziua Eroilor. În această zi, după Sfânta Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. De Înălţarea Domnului, ouăle se vopsesc roșii chiar în ziua sărbătorii, apoi se duc la biserică ca să fie sfinţite de preot şi se împart celor sărmani. Înălțarea s-a petrecut în văzul oamenilor. După ce Hristos a ieșit pe străzile Ierusalimului alături de Sfinții Apostoli, el le-a spus oamenilor că a venit momentul despărțirii. Au pornit spre muntele Măslinilor în grădina Ghetsimani și în fața a 500 de persoane, Iisus a început să se înalțe spre Cer. Se spune că a apărut deasupra pământului un nor luminos care îl înconjura. Sfinții Apostoli au primit atunci har și s-au transformat în propovăduitori ai învățăturii creștine. Înălțarea Domnului este o piatră de hotar între perioada în care Hristos a predicat și începuturile erei creștinismului. În această zi, salutul între creștini este „Hristos S-a înălțat”, „Adevărat S-a înălțat!”. Există câteva tradiții și obiceuri care se fac în ziua de Înălțare. Se pun frunze de nuc la brâu, așa cum purta Mântuitorul când s-a înălțat la cer.
Oamenii cred că dacă cineva moare în perioada dintre Paște și Înălțare ajunge în Rai. Vitele se bat cu leuștean ca să fie ferite de boli. În ziua de Înălțare nu se dă foc și sare din casă. Nu se cultivă nimic după Înălțare, pentru că nu va rodi. Femeile care au morți în familie împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele lor. Se fac pomeni pentru morți și este ultima zi când se mai pot mânca ouă roșii. Se sfințesc plantele medicinale. La Înălțare, se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă în furnicare, spunând „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar”. I.Ivănoiu
