• Din punctul meu de vedere

Prin simplu fapt că îl susține pe Ludovic Orban pentru alegerile de la sfârșitul săptămânii viitoare, dl Adrian Miuțescu, încă președinte al PNL Argeș, a câștigat tot respectul din partea mea. Din diverse motive, nu a avut acest respect, ci doar un respect mai micuț, vreme de vreo 25 de ani, de când ne cunoaștem, dar acum mă plec în fața domniei sale.

Știți ce i-a zis starețul Zosima lui Dmitri, în Frații Karamazov ? I-a zis:
– Mă plec în fața ta fiindcă vei suferi mult.
Mi-am adus aminte de faza asta deoarece sunt sigur că Adrian Miuțescu va suferi mult pentru că îl susține pe Ludovic Orban.
Sau face Orban partid nou, suveranist ? Dacă ar fi așa, atunci se schimbă situația, Adrian Miuțescu își restartează cariera politică și dintr-un liberal oarecum provincial are șansa să joace un rol important. Sunt sigur că Orban, în orice situație, nu îl va uita în veci pe susținătorul sau cel mai fervent.
Problemele stau deocamdată altfel, Adrian Miuțescu se află în echipa pierzătoare și spun asta dintr-un motiv simplu:
Se pare că interesele sunt uriașe, jucătorii sunt extrem de puternici și politic și financiar, iar unii dintre ei stau în umbră.
Cine sunt cei din umbă ne spune Alina Mungiu – Pipidi într-un articol publicat zilele acestea și din care am extras un paragraf care îți poate face părul măciucă:
”E destul să se uite cineva pe marii cîștigători ai achizițiilor publice din ultimii ani ca să vezi ce mult a crescut- sau ce vizibil e devenit- imperiul economic al serviciilor secrete, zona gri de afaceri cu firme pseudoprivate- sau private or fi ele, dar nu autonome față de stat, care conduce piața de la IT la produse sanitare, ca să nu mai vorbim de achiziții militare. Toți acești antreprenori din zona obscură au interese și mijloace. Interesele sunt să nu fie vreodată întrebați ce fac, pentru că am convingerea că nu poate fi sută la sută legal nici măcar pe vechea lege caducă a Siguranței Naționale să cîștigi toate licitațiile publice cu detergenți suboptimi sau să produci aplicații pentru serviciile de stat care se blochează, nu sunt interoperaționale și servesc la control, nu la optimizarea vreunui serviciu. Să ne imaginăm că vreodată vine un președinte care aplică legea și cere un audit al acestor cheltuieli și investiții, nici măcar public, unul pe care să se uite el și să vadă un pic din Africa pînă la Bruxelles trecînd prin Jilava cam ce face și cît cheltuiește statul paralel în capitalismul lui paralel, și cum sponsorizează oameni politici cu scopul să îl apere de orice investigație publică și să îi permită nestingherit să se amestece în distribuția de influență și bani publici și mai departe.”
Băi, frate, ciupiți-mă că poate visez, poate nimic nu e adevărat, adică ce să facă niște servicii secrete cu niște firme secrete și cu niște bani secreți ?
Nu, așa ceva nu poate fi posibil !
Mai zice dna Mungiu o chestie:
” În jocul cel mare e important ca la PNL și USRPLUS să cîștige candidați care au dat toate garanțiile, care pot veni fără grijă în fruntea CSAT că nu vor comanda nici un audit, nici măcar unul clasificat, cu beneficiul că pentru viitorul președinte va exista această zonă gri, ale cărei limite nici el nu le știe cu certitudine, dar care face servicii miraculoase, e sponsor media intern și extern, de exemplu. O mînă spală pe alta”.
Adică n-a dat Ludovic ”toate garanțiile” ? Cred că a dat, dar nu cui trebuie și nu destul. În articolul anetrior al acestei rubrici am explicat cum stă treaba. Doar complicii la lovituri mari își pot da garanții unii altora, ori față de gamblerul economic Cîțu, Ludovic Orban este Moș Teacă.
Mungiu – Pipidi ne face de râs pe toți cei care comentăm pe subiect, scriind la final așa:
”Ne pierdem vremea discutînd coaliții sau programe cînd adevărul e mult mai simplu și mai la îndemînă”.
Este vorba în chestiune și despre PNL – USR/PLUS și despre Orban – Cîțu, lucrurile sunt legate în subteran într-un fel care îl dă pe premier câștigător.
(În țara asta totul a devenit posibil din moment ce Samuel von Brukenthal are statuie, iar Horia Cloșca și Crișan nu au avut nici mormânt).
Până de curând, eroul meu nebun era Dragnea, acum îl am pe Ludovic. Ascultați-l:
„M-a durut, fraților. Hai să fim cinstiți. Eu am sute de kilometri nu cu mașina, ci pe jos (…). Am participat în zeci de campanii pe orice fel de vreme. (…) Și dacă nu mă alegeți președinte mie nu-mi faceți rău. Slavă Domnului, am la restanțe… Nu am mai jucat un fotbal nu știu de când, deși sunt jucător de fotbal, nu am mai jucat Bridge, nu am mai citit, așa, o carte să o citesc adânc – citesc patru-cinci pagini până-mi pică ochii în nas de somn și de oboseală… Am multe lucruri plăcute pe care pot să le fac în viața asta. Dar puneți-vă întrebarea – credeți că Florin Cîțu este mai bun decât mine? Credeți că vreodată Florin Cîțu va face ceea ce am făcut eu pentru PNL? Că Florin Cîțu cunoaște măcar 1% din Partidul Național Liberal?”
Revin la dl Adrian Miuțescu, la sărmanul Miuțescu, cel care s-a orientat greșit.
El în politică, eu în presă, amândoi îl susținem pe învins.
Sărmanul Miuțescu și sărmanul.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)