- Curierul zilei vă prezintă tehnicile de pescuit
Curierul zilei şi-a propus să vină în sprijinul pescarilor sportivi din judeţul nostru. În fiecare săptămână vă vom prezenta câte o baltă de pescuit din Argeş şi nu numai, tehnici de pescuit la diverse specii de peşti, nade, momeli şi monturi pentru prinderea acestora, reţete culinare pe bază de peşte şi cele mai importante legi în vigoare privind pescuitul sportiv.
În ediția de astăzi vă vom prezenta prima parte din ”Strategii pentru partidele scurte la crap”. Informaţiile sunt oferite de Sergiu Delcea, specialistul de la crapmania.ro, unul dintre cele mai renumite site-uri de pescuit din România.
Partide scurte în pescuitul la crap sunt considerate a fi partidele cu o durată de 12-24 de ore, până la 48 de ore. De obicei pescuitul la crap este asociat cu strategii complexe, campanii agresive de nădire și partide lungi în așteptarea trofeelor. Realitatea cotidiană este din păcate însă de multe ori potrivnică, astfel încât singura opțiune disponibilă sunt partidele scurte. Pentru a putea avea succes și în aceste scenarii condițiile de bază sunt flexibilitatea și învățarea rapidă.
Articolul de față trece în revistă câteva elemente importante în partidele scurte cum ar fi pregătirea, strategia de nădire, monturile și interpretarea rezultatelor. Fără pretenția unei formule magice, articolul încearcă să ofere câteva idei importante în jurul cărora putem construi o strategie eficientă pentru partidele scurte.
Ce inseamna o partidă scurtă
Față de partidele pur oportuniste de 12h, cele de 24h permit adunarea informațiilor despre lac, aplicarea unor strategii și urmărirea unor tipare ce pot duce la concluzii valide. În plus partidele de 24h oferă suficient timp pentru ca nada să lucreze și ea în favoarea noastră. Mai mult chiar, întrucât partidele de 24h ne permit să apelam la nade complexe cum ar fi boiliesurile, putem extrage concluzii a căror validitate depășește clișeul “nadei slabe”. Dincolo de anumite limitări pe care le voi discuta mai jos pe larg, partidele de 24h pot fi așadar considerate numitorul comun al sezonului pentru majoritatea pescarilor și implicit o definiție suficient de relevanta a “partidelor scurte”.
1.Alegerea lacului
Carpodroamele
În mod cert, lacurile tip “carpodrom” reprezintă o alegere bună pentru cei care își doresc o rată de succes mai ridicată și nici nu dispun neapărat de timpul necesar unor pregătiri tehnice detaliate. Chiar dacă aceste lacuri au și ele destule secrete, mai ales atunci când vorbim de capturarea trofeelor, ele oferă la modul general un schimb avantajos – o populație semificativă de crapi înseamnă competiție pentru hrană și implicit o probabilitate sporită de a găsi pești dispuși să se hrănească.
De asemenea, întrucât lacurile tip carpodrom sunt foarte apreciate de pescari, informația disponibilă este de obicei ușor de accesat și are suficientă acuratețe. Carpodromul oferă așadar posibilitatea unor capturi numeroase chiar și in partidele scurte, pe baza cărora putem testa diverse strategii sau putem începe să construim bagajul de cunoștințe care să ne conducă și către trofeele lacului.
Lacurile cu densitate medie de pește
Lacurile cu densitate medie sau chiar mică pot fi și ele o alegere, în condițiile în care avem suficiente informații credibile și verificabile. Concret, pregătirea de acasă poate reprezenta scurtătura esențială – deși un număr mediu sau mic de crapi scade probabilitatea unei trăsături, dacă bagajul de cunoștinte despre localizare și mod de hrănire este suficient de mare, putem ajunge la capturile dorite. Dacă pe un carpodrom putem contrui în jurul unor informații generale, în cazul lacurilor cu o populație medie avem nevoie de repere mult mai precise – standuri productive în funcție de perioada anului; informații clare despre structuri și localizarea peștilor; preferințe și șabloane în privința prezentării monturilor și a strategiilor de nădire etc. Fără a fi o formulă magică, informațiile precise de acest gen ne pot aduce cumva mai aproape și de trofeele lacului, deoarece tendințele acestora sunt mai ușor de urmărit în cadrul unei populații medii.
Totuși, chiar dacă informarea precisă ne poate aduce mai aproape de succes, partidele scurte pe lacurile cu densitate medie au și ele un compromis important – cu rare excepții, numărul total de trăsături este mai mic, astfel încât putem avea dificultăți în a trage concluzii cu grad de generalitate. Așadar, la fel că în cazul pescuitului pe carpdrom, mai ales dacă vizam crapi capitali, putem avea nevoie de o investiție de timp întinsă pe mai multe partide.
Lacurile cu densitate mică sau foarte mică
Nu în ultimul rând, lacurile grele, cu densitate mică sau foarte mică de pește pot fi și ele, în anumite condiții, o opțiune interesantă. Condiția esențială este pur și simplu disponibilitatea pescarului. Pe scurt, lacurile grele cu densitate mica de pește sunt o alegere excelentă pentru pescarii pasionați de provocări și cu suficiente resurse de timp.
În cazul unor astfel de lacuri, întrucât informația este în general greu disponibilă, investiția de timp devine pur și simplu vitală pentru a construi propriul bagaj de cunoștinte. Mai mult, chiar și în cazul extrem de fericit în care putem aduna informații de acasă și putem și adauga constant noi idei din propriul nostru pescuit, investiția de timp rămâne totuși una importantă sau chiar substanțială. În astfel de scenarii, adaptabilitatea și flexibilitatea sunt esențiale întrucât peștii pot deveni suspicioși foarte rapid. Totuși, acest scenariu de pescuit oferă și un compromis în sens pozitiv – putem ajunge direct fie la peștele-tintă, fie la un album foto complet al întregului lac.
Ideile principale ale pescuitului în partide scurte
a. Localizarea
Cu siguranță, majoritatea pescarilor deja și-au însușit refrenul foarte cunoscut – “Pescuitul la crap este ca piața imobiliară: totul se rezumă la Localizare, Localizare, Localizare!”. Întrucât partidele scurte nu ne permit prin definiție să așteptăm peștii, informațiile despre localizare sunt pur și simplu vitale.
Rețeta succesului constă în îmbinarea informațiilor pregătite de înainte cu cele obținute direct din stand. Presupunând că administrația sau pescarii de pe lac nu vă oferă detalii punctuale chiar în standul Dvs. avem două opțiuni – sondarea cu ajutorul unui marker sau schimbarea rapidă a lansetelor pentru a colecta informații “din mers”.
b.Sondarea
Cu siguranță, sondarea clasică realizată cu fir textil și pluta de marker oferă un nivel de detaliere excepțional, privind natura substratului, adâncimea apei, lățimea și natura structurilor submerse etc. Mai departe, sondarea detaliată permite o interpretare complexă a structurilor, ceea ce ne va permite să ajungem la capturile dorite. Totuși, din prisma partidelor scurte, sondarea cu markerul poate fi o armă cu două tăișuri.
În primul rând, sondarea cu markerul nu este un proces neapărat scurt, fapt ce ne poate limita semnificativ timpul efectiv de pescuit.
Având în vedere că anumite strategii de nădire necesită uneori câteva ore pentru a deveni productive, limitarea și mai mult a timpului de pescuit poate fi problematică.
De asemenea, sondarea cu markerul implică un nivel ridicat de activitate subacvatică ce poate speria peștii. Chiar și pe lacurile tip carpodrom unde peștii sunt obișnuiți cu presiunea pescarilor, sondarea cu markerul la începutul partidei ne poate costa cel puțin câteva trăsături. În cazul lacurilor cu o densitate mică de pește pertubarea standului poate avea așadar chiar consecinte grave.
O primă soluție de compromis ar putea fi sondarea doar cu ajutorul plumbului, fară pluta de marker, pentru a obține cu mult mai putină gălăgie informații despre natura substratului și într-o mai mica măsură despre adâncime (prin măsurarea timpului de scufundare a plumbului).
Soluția este foarte eficientă dacă lacul are o adâncime uniformă, dar are limitary evidente dacă vorbim despre o balastieră foarte denivelată unde adâncimea de confort pentru hrănire este esențială.
O soluție mai radicală poate fi “sacrificarea” unei partide doar pentru sondare. Pentru cei cărora programul le permite un număr mare de ieșiri, sondarea foarte detaliată la început este o soluție foarte bună.
Totuși, în cazul în care numărul partidelor este și el limitat, putem adopta și o strategie mai puțîn radicală – putem dedica ultima oră sau ultimele câteva ore din partide pentru sondare.
Viabilitatea acestei soluții depinde însă și de alti factori care țin de natura lacului și de strategia de nădire, deoarece în destul de multe momente un pat de nadă poate lucra foarte tărziu, chiar către sfârșitul partidei, caz în care sondarea poate fi contraproductivă. Totuși, daca reușim să reducem cât posibil din acest risc, folosirea ultimelor ale partidei pentru sondare ne poate ajuta să construim un bagaj de cunoștinte semnificativ.
Ochii, cea mai bună armă a pescarului
La polul opus, putem opta să adunăm informații din mers, printr-o strategie care implică schimbarea rapidă a lansetelor.
Ideea de bază este să cartografiem standul prin aruncarea succesivă a lansetelor, la interval regulat și scăzut.
Punctele esențiale aici sunt atenția la durata de scufundare a monturii și la modul de așezare și apoi de desprindere a plumbului de pe substrat.
Cu siguranță, strategia este mai puțin precisă decât folosirea unui marker deoarece nu ne oferă informații precise și necesită suficiente aruncări pentru a produce o imagine de ansamblu. Un număr mare de aruncări poate deveni chiar sinonim cu gălăgia menționată mai sus, ce poate deveni contraproductivă. Totusi, avantajele sunt multiple.
În primul rând, gradul de deranjare al substratului este mult mai mic, astfel încât gălăgia va speria peștii mult mai puțin. În al doilea rând, dacă sondarea cu markerul ne indică doar prezența unei structuri, aruncările la timp scurt, de obicei acompaniate de nădire punctuală cu săculeți/banda/pungi PVA ne pot indica puncte fierbinți în care crapii se hrănesc în acel moment.
Pentru a eficientiza și mai mult strategia, putem apela și la ceea ce Danny Fairbrass numește drept cea mai bună arma a pescarului – ochii.
Concret, în cele mai multe cazuri peștii își vor trăda prezența prin diverse semne pe suprafața apei, pe care le putem considera puncte de început pentru aruncarea lansetelor.
Elementul esențial pe care îl urmărim prin această strategie este să minimizăm numărul de aruncări necesare până vom găsi locurile în care crapii se hrănesc (fie că ele sunt structuri în sensul clasic, fie că înseamnă pur si simplu un banc de pești cantonat într-o anumită zonă).
Deși nu avem încă o formulă magică, știm câteva repere importante de la care putem porni – malurile, colțurile lacului, zonele de distanță unde peștii se pot refugia de presiune etc.
În funcție de conformația standului și a lacului, pescuitul în trepte – cu lansetele la distanțe diferite, poate fi o armă devastatoare.
Esențial în acest caz este să facem diferența între trăsăturile oportuniste obținute la intercepție și structurile care “țin” pește. M.D.
