- Din punctul meu de vedere
Pe timpul comunismului, am publicat două cărți, un roman și o carte de poezii. În amândouă situațiile, editorii mi-au atras atenția să evit idei existențialiste, situații depresive, referiri religioase.
În același timp, cumpăram pe sub mână și citeam ca nebunul romanele lui Buzura, Țoiu, Barbu, Preda, citeam poeziile din Luceafărul și România literară, văzând clar că astfel de restricții, precum cele care mi se impuneau mie, nu existau.
M-am întrebat care să fie explicația și nu a fost greu să o aflu. Eu eram un scriitor din provincie, fără conexiuni în Occident, existau puține șanse să se vorbească despre mine la Europa Liberă, așadar, în cazul în care făceam pe nebunul, nu avea cine să mă apere.
Am încercat să îmi acopăr și eu spatele și țin minte că am petrecut o după-amiază la Paris, într-un parc pe Avenue Kennedy, în al 16-lea arondisment, vizavi de Radio France Internațional, gândindu-mă dacă să intru și să îi duc Monicăi Lovinescu una dintre cărțile mele. Până la urmă am renunțat, mi-a fost teamă, jenă sau un amestec între cele două sentimente.
Ce vreau să spun cu asta ?
Când nu ai notorietate națională și internațională este dificil să te exprimi liber, la o adică nu interesezi pe multă lume, oricine îți poate face rău și nu sare nimeni în foc pentru tine.
Mi-am dorit să rămân în provincie dar să călătoresc pe tot globul, asta a fost damblaua mea, fiindcă presa din București mi s-a părut frivolă, excesiv de dură și pe alocuri șantajistă. Oricum, presa de provincie este o specializare aparte, i-ar fi greu unul mare jurnalist din București să facă un ziar de succes la Pitești sau la Rm. Vâlcea, așa cum am făcut eu, în mai multe rânduri. Trebuie să simți spiritul locului, să îi știi istoria, să îi cunoști actorii sociali și politici.
E o altă treabă, iar cândva, la Școala Superioară de Jurnalism, am predat Tehnica presei locale.
Una peste alta, dacă vrei să spui mari și dureroase adevăruri din provincie, trebuie să ai grijă și să te întrebi cine ar sări să te apere, la o adică, mai ales că e dificil să demonstrezi legătura dintre șicane și articole, dintre o eventuală pățanie și curajul publicistic.
Vreo câțiva ziariști, în țară, au încercat, apoi au avut procese, ziare închise, urmăriri și, ce să vezi, unii au murit relativ tineri, de nemulțumire și stres. Chiar și la Pitești s-a întâmplat cu un confrate, a decedat de frig , fără pastile și fără internet, după ce scrisese, peste un deceniu, tot felul de articole dure, anchete fără perdea, în presa centrală și locală.
Întrebare: merită să fii un martir al adevărului ?
Presupunând că aș scrie o sută de articole în care să pun măcar întrebările acelea năucitoare care nu mă lasă adeseori să dorm, sunt sigur că m-ar apăra cu orice preț doar dna Marilena Barață, sigura care ar înțelege și ar avea curaj să o facă în cazul în care aș suferi într-un fel sau altul.
Ar fi de ajuns apărarea aceasta ?
Nu cred.
Așa stând lucrurile, apare încă o întrebare și anume dacă românii merită să li se spună adevărul. Dacă vreți un răspuns sincer, cred că nu merită, suntem un neam oportunist, fricos, căruia îi place să stea cu căciula în mână, nu ne comparăm cu polonezii sau ungurii, cu sârbii sau croații, se vede asta în tot ceea ce facem, chiar și la fotbal.
Românii nu știu să spună nu, le place să execute ordine, laudă pe cine vor alții și tot pe cine vor alții critică, e rețeaua Facebook plină de opinii cumplite despre anumite țări, cărora românii le vor pieirea, și opinii pozitive despre alte țări, care, la nivel de lideri, ne vor nouă dacă nu pieirea, măcar jupuirea.
Mă gândesc să introduc aici o postare a lui Andrei Caramitru, care explică de ce vine Emmanuel Macron la București:
„Înțeleg ca Macron va veni aici zilele următoare. Va spun eu care va fi “agenda” discuției si cum se pune problema la nivelul ăsta.
Macron va cere așa:
– cumpărați corvetele de la noi nu de la olandezi (care le-ar construi aici, francezii nu). Contract mare de tot.
– noi suntem la șefia grupului NATO din Romania. Nu vrem sa mai vina trupe in plus americane aici. Nasol pentru voi dar asta e.
Ce ne va oferi: Schengen. Problema e ca nu putem fi siguri, pana acuma ne-au ținut la poarta deși juridic nu exista justificare – MCV nu e legat prin nici un tratat de Schengen si oricum e absurd când Ungaria e acum dictatura hiper corupta, mult mai rau decât la noi + trebuie legat bine flancul de est, nu poți avea o granița la mijloc.
Daca refuzam, ne va ameninta așa Manuel:
– Renault vinde fabrica Dacia la chinezi (deja au apărut informații pe surse) care după probabil o închid, cine știe …
– Schengen nu se va mai întâmpla niciodată.
– blocam si Moldova in orice demers si finantare europeană de acum încolo.
Așa doar ca sa învățați cum funcționează lumea asta de fapt. Si sa nu va mai faceți iluzii. Asta e realitatea, așa se discuta. Lumea e dura si fără nici un principiu de fapt”, scrie Caramitru pe Facebook.
Nu știu dacă are Caramitru rezon mot a mot, dar descrie modul în care, vorba lui, ”funcționează lumea asta de fapt”.
Le spune românilor să nu își mai facă iluzii.
Le spune degeaba.
Gheorghe Smeoreanu
Citiți, de asemenea, pe curier.ro
Da, doamna Marilena Barață v-ar apăra, cu siguranță. Pe această mare doamnă o cunosc personal și mă știe, inclusiv din unele intervenții curajoase, la tv., mai demult.
Pe dvs. nu vă cunosc personal dar la o adică….pentru dreptate sar în ajutor chiar dacă posibilitățile îmi sunt limitate.
P.S.
Pentru cunoscători:
Ultimele două editoriale sunt ,,legate” între ele!
„Lumea-i cum este si ca dânsa suntem noi”
Păi cum vine asta, măi Smeorene, tu te chinuiești de ani de zile să-i coafezi pe ăștia de la PSD, să ni-i prezinți ca somităti de nivel mondial, să tot insiști că avem cel mai bun primar din istoria orașului (chit că sunt tot mai mulți care s-au prins că nu e așa), să-i persiflezi pe ăștia din opoziție si, la o adica, să nu te bazezi pe niciunul din ei? Păi e frumos? Sau s-or fi prins si ei că, de multe ori, le faci mai mult rău decât bine?
Smeoreanu rămâne măcar semidistant dar servitorii voștri de ziariști sunt înspăimântător și dezgustător de servitori. Am o senzație de vomă înfinită când își etalează însăilările subiective și servile. Vorba lui Eugen Barbu: chelneri de bacșișuri mici!
Semidistant? E ca și cum ai spune despre cineva că nu e curvă dar, in mod sigur, e doar puțin curvă! Nu crezi că citatul i se potrivește mai bine lui Smeoreanu?
Ziaristul neapărat apărat de Barață, ne învârte întâi puțin pe la Paris , ca să ne intre bine în cap arondismentul 16 . Apoi ne explică ce bine este să fii ziarist în provincie și nu la capitală, precum proștii ăia de Tolontan, Cristoiu, CTPopescu și alți ratați care au îndrăznit să profeseze această meserie la alt nivel. Mai bine lingi blidele fecale, pardon locale, și îi pupi acolosha pe baronii care-ți aruncă un pumn de arginți, dar rămâi veșnic nemulțumit că nu ai bătut la poarta Monicăi Lovinescu. Nu-ți deschidea oricum.
Să nu opriți tipărirea ziarului. Am înțeles de ce, la țară, chiar și la Albota la distinsul domn ziarist , oamenii cu closet în curte îl folosesc mototolit.
,,N-ai cu cine, bă, niște țărani!” Cava D’oro!
În traducere liberă: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!
Foarte interesant si plin de înțelepciune articolul scris de d-l Smeoreanu.
Incearca omul prin cuvinte simple sa ne faca sa intelegem riscurile la care este supus un ziarist atunci cand doreste sa scoată adevărul – așa cum îl percepe el – la lumina. Dar ce sa te faci cu turma de gloabe din „opoziție” care tratează totul la nivel politic , silabisesc mecanic si tamp… Pe-Se-De…si se trag de bracinari adresandu-se la la persoana a 2-a singular unuia căruia nu-i ajung nici pana la nivelul sireturilor de la pantofi. Pana si dulapul de la Cotroceni s-a vindecat ( sau macar asa da impresia) numai gloata piesteana de comentatori persista in idiotenie. Se vede de la mare distanta cata frustrare si răutate răzbat prin tiradele lor tampe.
Acesta este nivelul si trebuie sa adaptam dar si sa le arătam ca nu sunt singuri sub soare !
Pentru că inteligența nu e punctul tău forte, fac o precizare: adevarul nu poate fi decât unul, nu cum îl percepe Smeoreanu! Sau oricare dintre noi.În rest, dă-i înainte cu injuriile!
PS. Vezi ca iar te-a jignit Boni, așa că, șo pe el!
Care, bre, unde e jignirea?
Ironie fină boni , nu te-ai prins? Poate îți șoptesc ceilalți doi . Adică tot tu.
N-o fi inteligența punctul meu forte dar, prostia este categoric „calitatea” ta de bază, anonimule! Nici măcar nu te putem identifica in vreun fel atat ești de mărunt.
Frati mai ai?
Ăștia toți se jignesc între ei ,fiecare cu fiecare stil turneu: Boni , VC, kriciu. Restul lumii nu-i mai bagă-n seamă de mult timp. Ei sunt doar mărunțiș.
Dacă ne faci tu nouă ceva ce-ți place…ce zici?
Chiar ,,restul” lumii (adică rahat, pielea…bovină) sunteți ăștia care, cică nu ne mai băgați în seamă.
Băi, aceștia, voi sunteți mărunțișul de doi bani, fără cultură, fără coloană vertebrală, fără cojones, fără fibră, niște impotenți, nepatrioți, servitori ai străinilor care vă dau necontenit să gustați ,,plăcuța suedeză” descoperită ca de către un alt nemernic asemănător vouă.
Mi-e silă!
V.C. ești tu și tot neamul tău de proști! Iar pe kriciu poți să-l pupi, că e băiat gigea!
Din punctul meu de vedere, singura teorie validă despre echipa națională de fotbal și staful acesteia: este proști!
Comentariile sunt închise.