- 15 ani de la dispariția ”Prințului din Trivale
Fotbalul argeșean a comemorat ieri 15 ani de la dispariția lui Nicolae Dobrin, cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor.
La ora 11.00, primarul Cristian Gentea și o delegație a clubului FC Argeș au depus coroane de flori la statuia ”Gâscanului” din incinta stadionului și la mormântul ”Prințului din Trivale” din Cimitirul Militar Sfântu Gheorghe. Gica Dobrin le-a mulțumit celor prezenți pentru sprijinul acordat și pentru recunoștința pe care o poartă ”Fotbalistului Nepereche” .
Cristian Gentea: ”Atunci când echipa nu merge, sunt convins că și el este supărat”
Primarul Cristian Gentea spune că Nicolae Dobrin ar trebui să fie un exemplu și un reper pentru actualii fotbaliști de la FC Argeș: ”În timpul liceului eram tot timpul prezent la stadion să-l văd pe nea Gicu jucând. Am fost la meciul cu Valencia, am venit dimineața ca să văd golul acela superb de pe dreapta. Nu îmi vine să cred că au trecut 15 ani. Tot ce facem la clubul FC Argeș, facem și cu gândul la nea Gicu.
Atunci când echipa nu merge și noi suntem supărați, sunt convins că și el, acolo sus, este tot supărat. Eu mi-aș fi dorit să fie alături de mine ca să vadă ce eforturi facem la FC Argeș. Mi-aș fi dorit mult să merg cu dumnealui în vestiar pentru că atunci când apar lucruri negative, le-ar fi făcut să le cadă obrazul de rușine. Respectul nostru, al meu personal, dar și al piteștenilor, este atât de mare și se transferă către doamna Dobrin. Nu cred că dumneaei trece pe stradă și nu o oprește lumea să nu vorbească de nea Gicu. Am promis că totdeauna voi fi alături de dânsa, indiferent că voi fi primar sau nu”.
Gica Dobrin: ”Au trecut prea repede 15 ani”
Gica Dobrin le mulțumește oamenilor că nu l-au uitat pe ”Prințul din Trivale:
”Eu sunt foarte bine că sunt înconjurată de oameni, de prietenii mei de-o viață care au fost alături de mine., plus oamenii noi care sunt în viața mea. Nu am cuvinte. Voi și toată lumea mă înconjoară cu dragoste. Nu știu unde au trecut acești 15 ani. Au trecut prea repede. Dacă nu își iubea argeșenii, rămânea pe unde a fost. Ocazii multe au fost, dar niciodată nu părăsea orașul și oamenii lui. Era fericit că iese cu ei și la bere, la un restaurant după o victorie. Era cea mai mare fericire. Nu am știut lângă cine am stat 41 de ani. Acum văd dragostea oamenilor”.
