În plin Euro ’24, campionat care ne-a adus bucuria calificării tricolorilor noștri în optimi din poziția de câștigători ai grupei, observăm că un simbol zoologic a creat un adevărat scandal geopolitic.
De altfel, simbolistica zoo este omniprezentă în lumea sportului.
Ultimul campionat mondial de fotbal, desfășurat în Qatar, a fost câștigat de pumele lui Lionel Messi în fața reprezentativei cocoșului galic. Nu mai puțini celebri sunt cormoranii din Liverpool, multiplii campioni ai UEFA Champions League, iar în campionatul nostru, câinii roșii și lupii galbeni.
Nici fotbalul american nu face excepție de la această terminologie, exemple fiind Miami Dolphins – delfinii din Miami, Detroit Lions – leii din Detroit și, nu în ultimul rând, Chicago Bears – urșii din Chicago.
În regiunea temperat continentală euroasiatică, ursul este un simbol drag rușilor, care il folosesc in scopuri geopolitice. De altfel, președintele Federației Ruse a folosit, cu prilejul unor summituri internaționale, acest simbol care semnifică forța imperială a națiunii pe care o reprezintă.
Dintre cele zece arene din Germania care găzduiesc meciuri la Euro ’24, cea din Leipzig poartă denumirea de inspirație zoologică a unei băuturi energizante. Același patruped, taurul, este utilizat de baschetbaliștii de la Chicago Bulls. În conferințele NBA mai apar: Pelicans, New Orleans Hornets – viespile și, nu în ultimul rând lupii cenușii sau Timberwolves din Minnesota.
Tot în regiunea temperat continentală euroasiatică, lupul este un simbol drag turcilor. De altfel, o formațiune politică ultranaționalistă, aflată la guvernare alături de Partidul Justiției și Dezvoltării al președintelui țării, utilizează logo-ul lupii gri tot pentru a afișa forță imperială Turan, care depășește ca întindere fostul Imperiu Otoman.
Săptămâna trecută, pe Red Bull Arena, Turcia a învins Austria. Cu această ocazie, fundașul Demiral, care a înscris de două ori, a făcut semnul lupilor gri împreună cu ultrașii din public. Acest gest i-a atras un cartonaș roșu. Interesant este faptul că, președintele țării a găsit cu cale să se prezinte la meciul cu Olanda, în semn de susținere pentru jucătorul eliminat.
Meciul pare a fi o reflectare în timp a bătăliei de la Mohaci din anul 1526, în urma căreia Ungaria a fost împărțită între otomani și habsburgi, cu respectarea integrității Principatului Transilvaniei. Am putea numi acest meci “bătălia de la Leipzig”.
Pe Olympiastadium din Berlin, unde am alergat și eu cândva, învingătoarea noastră, Olanda, i-a biruit pe turci, precum Iancu de Hunedoara în anul 1456, la Belgrad. Cu această ocazie, voievodul transilvan, care este și tatăl celui mai mare rege maghiar, Matei Corvin, a creat o coaliție creștină care să îi oprească pe otomani. Am putea numi acest meci “bătălia de la Berlin”. În situația pur ipotetică în care România ar fi învins atât Olanda, cât și Turcia, analogia cu Iancu de Hunedoara ar fi funcționat impecabil.
Încheiem cu un alt scandal, care ne amintește de butoiul cu pulbere din Balcani: după ce și-au împărțit punctele puse în joc, Albania și Croația au strigat la unison lozinci antisârbești.
Având în vedere faptul că, în ultimele două faze ale competiției au rămas doar echipe din vestul Europei, este puțin probabil ca astfel de scandaluri să se mai repete. Să ne bucuram, așadar, cu fair-play, de frumusețea fotbalului!
Iar sportul, prin bucuria pe care o oferă în primul rând practicanților, dar și urmăritorilor, rămâne o terapie pentru inimă. Cu excepția meciurilor de infarct!
