Cineva ridică, pe Facebook, o problemă:
”Au curs sute de postări despre acel profesor îmbrăcat în fustă, a fost denigrat, desființat, umilit.
Dar despre Heterosexualul, prădătorul sexual Bulai, gata, creștinii ăia tac. E purtător de pantaloni, nu contează câte studente au fost abuzate și agresate.
E de ai noștri! Creștin ortodox hetero. Are voie, nu?”
Nu, creștinii nu tac nici despre Andrei Nae, nici despre Alfred Bulai. În ce mă privește, Nae îmi provoacă silă, iar Bulai mă umple de nervi și de indignare, asta dacă lucrurile stau chiar așa, fiindcă psihologia memoriei spune că situația este mai complicată. Din ceea ce am văzut până acum, pare că acest Bulai folosea, oarecum empiric, tehnica transferului prin culpabilizare pentru a le face pe studente să intre în jocul fantasmelor sale.
Probabil că avem de a face cu un histrion, pe de o parte, cu un complexat sexual, pe de altă parte, adică doi infirmi emoțional într-o singură persoană.
Este însă interesant de comparat cum au reacționat cele două universități.
Purtătorul de cuvânt al Universității din București, Bogdan Oprea, a declarat că Nae nu a făcut nimic nepotrivit, subliniind că trăim într-o țară democratică. „Domnul n-a venit indecent, expunând lucruri care nu se expun. Există un cod de etică și incluziune, așa cum obligă legea, ce punct de vedere aș putea să formulez? Trăim într-o țară în care oamenii au libertatea să se exprime”, a spus Oprea, conform Adevărul.
În schimb, referindu-se la profesorul său, SNSPA precizează că ”are o toleranţă zero pentru orice formă de hărţuire, discriminare sau abuz. Considerăm că un astfel de comportament este inacceptabil şi dăunător mediului academic, punând în pericol siguranţa şi bunăstarea studenţilor noştri”, transmite SNSPA într-un comunicat.
”Dăunători pentru mediul academic” sunt ambii profesori, cel puțin din punctul meu de vedere. Lumea pe care o propune Nae e una nebună, iar lumea lui Bulai este una infracțională. Nebunia și infracționalitatea sunt, ambele, de respins. Iar dacă ne mărginim să acuzăm infracționalitatea și să considerăm deviațiile comportamentale ca fiind însăși normalitatea, atunci vom trăi într-o lume curat – murdară.
În altă ordine de idei, observ că scandalul Bulai, care a explodat chiar acum, acoperă scandalul de la Paris, dar are rolul de a descuraja și candidatura la prezidențiale a rectorului SNSPA Remus Procopie, vehiculat ca posibil candidat din partea PSD. În același timp, ne putem gândi și la o răzbunare a susținătorilor lui Mircea Geoană, cel foarte ”tamponat” în ultima vreme de Pricopie. A naibii coincidență, Geoană, la rândul său, a fost ”tamponat” marți seara, de către Anca Alexandrescu, la Realitatea PLUS, care a prezentat dezvăluiri, cu sau fără ghilimele, făcute de soția celebrului fugar, azi în pușcărie, Cristian Rizea. Nu trebuie să citești tratate de manipulare, poți să te mărginești la lectura unor broșuri pe această temă și vei afla că sunt unii care țin pușca încărcată cu știri pentru orice eventualitate și trag atunci când e nevoie.
Iată un exemplu care nu are legătură cu a noastră țară. Luni dimineața a apărut știrea că președintele turc Recep Erdogan a declarat că, la nevoie, va intra cu trupe în Israel. Pe la orele serii, o altă știre ne spune că același Erdogan a pălmuit un copil care nu i-a pupat mâna. Între noi fie vorba, turcul n-a pălmuit pe nimeni, în sensul lui Băsescu, alta a fost scena și cu totul altul contextul.
Revenind la ale noastre, haideți să spunem că da, au dreptate cei ”culți” care ne-au trimis de la Leonardo Da Vinci la Jan van Bijlert și de la ”Cina cea de taină”, la „Banchetul zeilor”, un tablou mai puțin cunoscut de la jumătatea secolului al XVII-lea, păstrat în Muzeul din Dijon. Pe site-ul muzeului se precizează faptul că tabloul este el însuși un fel de parodie la capodopera lui Da Vinci:
„Dintre pictorii din Utrecht, pătrunși de caravagism, familia Magnin l-a ales pe Van Bijlert, a cărui Sărbătoare a zeilor îmbină în mod șocant iconografia miturilor cu cea a Cinei celei de Taină”.
Carevasăzică, Van Bijlert l-a luat peste picior pe Leonardo, iar Thomas Jolly, directorul artistic și creierul din spatele ceremoniei, l-a luat peste picior pe Bijlert pentru a ajunge să îl ia peste picior pe Iisus Hristos și, o dată cu El, să ne umilească pe toți cei care neclarăm creștini.
Au progresiștii un tupeu extraordinar și se consideră întotdeauna deasupra celorlalți din punct de vedere intelectual. Citiți, vă rog:
”Publicația Le Canard Enchainé Libre, alta decât Le Canard Enchainé, face claritate.
Scena din deschiderea Olimpiadei este inspirată din tabloul lui Jan van Bijlert, „Banchetul zeilor”, de la jumătatea secolului al XVII-lea păstrat în Muzeul din Dijon. Este vorba despre nunta lui Pelaeus cu Thetis în care Dionysos este personajul central.
Ce înseamnă să mai aștepți, apoi să te dai cu părerea”,
scrie unul, tot pe Facebook, desigur.
Uite că nu ”face claritate”, e doar un alibi, un pretext pentru a te da deștept, ”de a te da cu părerea”, numai că orice naș își are nașul.
În anii care vor urma, vom întâlni alte nenumărate exprimări are diavolului, cel care a inventat ceea ce nici cu gândul nu gândeam, anume otrava progresistă. Este o invenție genială, cum numai din adâncul iadului putea să vină, deoarece totul pare normal, în vreme ce totul este anormal, iar criteriile care ar putea lămuri lucrurile sunt bunul simț și credința în Dumnezeu, adică două trăsături de caracter și sufletești care se dobândesc cu greu în ziua de azi.
Nu îi urăsc pe acești oameni, chiar îi compătimesc, fiindcă îmi imaginez cât de greu este să reziști modei și să asimilezi un set de valori de la înaintași și de la clasicii culturii universale.
Nu pot, totuși, să nu îl admir pe diavol. Observ că îi reușește, deocamdată, cel puțin, manevra sa împuțită, oamenii se contrazic, să batjocoresc unii pe alții, se înfruntă de parcă ar fi eterni pe acest pământ.
Nu, nu suntem eterni pe aici, ceea ce ar trebui să ne potolească, să ne umilească, să ne pună pe gânduri.
Măcar puțin.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
