Îmi e atât de drag subiectul acestui articol încât m-am emoționat și risc să scriu prost. Nu contează. Voi povesti.
Într-una din zilele trecute, după – prânz, deschisesem poarta pentru a scoate mașina ca să merg la oraș, când intră în curte, neanunțat, redactorul – șef al revistei ”Argeș”, Leonid Dragomir. Îmi întinde o carte, îl invit la o cafea, zice că se grăbește, dispare.
Rămân perplex fiindcă trebuie spus că dintre toate cadourile pe care mi le poate face cineva, cel mai dulce este o carte și abia pe locul al doilea se găsește sticla de whisky afumat. Un bilet de călătorie în jurul lumii nu voi primi niciodată.
Stăteam în mijlocul curții, ca prostul, cu cartea în mână. Am privit-o și am citit titlul: ”Mircea Flonta/ Filosofia într-o lume pragmatică/ Impresii, experiențe, reflecții / Șase convorbiri cu Leonid Dragomir.
Leonid Dragomir tocmai se evaporase. Mi-am zis:
- E clar, în următoarele două nopți, iar mă voi culca târziu.
Pentru a înțelege emoția mea la primirea acestei cărți despre care știam că trebuie să apară, este necesar să vă spun cine este pentru mine academicianul Mircea Flonta.
Aveam 18 ani și credeam că procesul cunoașterii lumii este cel mai simplu și mai fluent lucru, adică de ce ar putea fi complicat? Privești în jur și vezi, cunoști, cerul, iarba, oamenii, animalele, drumurile, orașele. Citești și afli, cunoști, știința, literatura, religia, filosofia. Nimic mai la îndemână, important este să fii sârguincios.
Cu profesorul Flonta am urmat cursul de Teoria Cunoașterii și, de atunci, am fost alt om, înțelegând că pentru a ști ce este lumea, măcar parțial, nu absolut, drumul este foarte întortocheat și ai nevoie de concepte clare cu privire la relația dintre subiect și obiect.
Nu îi împart pe oameni în buni sau răi, de o culoare sau alta, bărbați, femei sau cu gen opțional, români sau străini, tineri sau bătrâni, deștepți sau proști, dar de atunci, de la vârsta aceea, am rămas cu o discriminare pe care nu mi-o scoate nimeni din cap:
- Oamenii se împart în cei care l-au avut profesor pe Mircea Flonta și au studiat cu Domnia Sa despre Kant și Descartes, despre Hume și Pascal, depre Quine, Carnap sau Wittgenstein și cei care nu au avut această șansă. Pe intelectualii care nu au noțiuni de epistemologie îi miros cum miroase un câine polițist drogurile.
Acum, fiindcă știți cine este pentru mine academicianul Mircea Flonta, trebuie spus că Leonid Dragomir, un erudit de talie națională, născut la Pitești, a scris această carte de convorbiri în mod magistral, sintetizând, distilând gândirea lui Mircea Flonta și făcând-o astfel accesibilă intelectualilor interesați de filosofie și, mai ales, de rigorile filosofice ale cunoașterii.
În cele șase convorbiri sunt abordate teme complexe și pentru că suntem în domeniul presei, nu voi intra deloc în amănunte. Doar două aspecte din această carte vreau să le prezint aici:
- Ce este viața de calitate și cum poate fi un om cât mai moral cu putință?
Cu privire la prima problemă, academicianul Mircea Flonta răspunde:
”Eu cred că viața bună este legată în mare măsură de accesul, prin instrucție, la toate acele satisfacții superioare pe care ți le dă desfătarea minții și a sensibilității estetice. Am în vedere în primul rând cultura literară, artistică și cultura filosofică. Indivizi deosebit de reprezentativi pentru tipul uman care are succes în lumea în care trăim sunt cei al căror acces în lumea culturii este foarte limitat. Pentru cei mai mulți dintre ei nu există literatură, muzică, artă plastică, teatru, plăcerile pe care ți le oferă exersarea minții într-o conversație și altele. E o viață unilaterală, foarte saracă, și te face să te gândești că oamenii aceștia trăiesc ca și cum tot ce a produs omenirea în domeniul creației artistice, literare, filosofice, nu există.”
Mircea Flonta nu spune despre cei lipsiți de cultură generală că sunt proști, sunt ca turmele de vite, dar precizează ceva important:
”Celălalt aspect, care nu este subliniat și uneori nici cel puțin sesizat, este că dacă privești doar partea practică a vieții, atunci cu greu vei putea evita constatarea că nu poți să fii un cetățean autentic, adică un om care să se orienteze în chestiunile de interes general, în lipsa unui nivel elementar de exersare a gândirii independente. Dacă nu ai dezvoltat gândirea critică, nu poți participa la dezbaterile de interes general și ești victimă sigură a manipulării.”
Făcând eu un rezumat, cu vorbele mele, dacă nu citești, nu asculți muzică bună, nu ai habar de teatru sau pictură, nu poți avea o viață bună, oricâți bani și orice funcție ai avea. Pierzi ceva, nu vezi bine nici măcar florile și iarba, cerul și ploaia, nu îți înțelegi nici părinții, nici copiii, nici amicii, ești prost și mori prost.
Cu privire la morală, Mircea Flonta rezolvă problema astfel:
”După părerea mea, fibra morală se manifestă în respectul pentru tine însuți, iar treapta următoare este ideea că valoarea unui om este dată de raportul dintre ceea ce iei și ceea ce dai. Cu cât primești mai puțin și dai mai mult, cu atât ești mai valoros din punct de vedere moral”.
Am ales din această carte două idei pe cât de simple, pe atât de puternice. Mircea Flonta și interlocutorul său, Leonid Dragomir, nu sunt însă gânditori simpli și ușor de prizat. Pentru că am citit volumul cu pixul în mână și am o mulțime de întrebări de pus autorului și de lămuriri de primit de la el, voi face un interviu video cu Leonid Dragomir și îl voi pune la îndemâna tuturor celor interesați.
Cât privește o convorbire a mea cu marele profesor Mircea Flonta, va fi publicată, împreună cu alte 6 interviuri exemplare, într-o carte programată să apară în 2025.
Dar asta este deja altă frumoasă poveste.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
