Un vicepreședinte al PSD le-a declarat ziariștilor: „În campanie, cuvântul-cheie va fi normalitate. Chiar glumeam cu colegii spunând că PSD va însemna în următoarele luni Partidul Smerit Democrat”. Așadar, Sfântul PSD cel Smerit se află în luptă cu diavolii strategici. Nici nu se putea altfel, adică fără smerenie, deoarece partidul care dorește să dea președintele și să guverneze trebuie să arate hegemonilor de la Bruxelles și Washington că va fi cuminte. Am mai spus-o și repet că problema liderilor României este să găsească o formulă prin care să se supună indicațiilor venite din exterior, fără a provoca prea multă nemulțumire în interior. Orice premier sau președinte are deasupra capului nu o sabie a lui Damocles, ci două. Dacă se ia la harță cu hegemonii va avea de a face cu mișcări de stradă orchestrate de factorii de intelligence, iar dacă își nemulțumește în mod exagerat electoratul, va risca să piardă următorul rând de alegeri. Să fii cuminte este singurul mod de rămâne la putere în colonie.
Mesajul cu smerenia este un fel de porumbel scăpat din gură de pesediști, iar un alt fel de a spune același lucru este să declari că ești normal, adică banal. Strategia PSD pentru prezidenţiale este să nu stârnească un nou val de ură în societate care să mobilizeze la urne un electorat care doarme pe coadă, cum se spune, greşeală pe care au făcut-o, în ultimii 20 de ani, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea. “Pentru prima dată de la Iliescu încoace, sondajele arată că putem învinge candidatul de dreapta în finală, mai ales că dreapta nu are un candidat foarte puternic, însă trebuie să ne ferim de un nou val de ură. Mesajul nostru în campanie acesta va fi: normalitate”, spun, ca unii care și-au învățat lecția, pesediștii. De observat că, în timpul discursului său de o oră, Marcel Ciolacu a repetat sintagma: “Sunt un om normal, iertaţi-mă”.
Trebuie observat că, de partea cealaltă, Nicolae – Ionel Ciucă este cât se poate de ”smerit” și de ”normal”, chiar fără să se străduiască, deoarece trăsăturile sale fizice și intelectuale îl plasează în zona oamenilor atât de banali încât nu te aștepți să se contreze cu nimeni, niciodată. Ciucă este un fel de Blândul Ben.
Putem da în scris că în turul al doilea la prezidențiale vor intra câștigătorii concursului de smerenie din primul tur, după care juriul internațional se va retrage și va da electoratului posibilitatea să se exprime cât de cât liber.
Mă număr printre cei puțini care cred că pentru a face bine țării trebuie să dai dovadă de o capacitate de disimulare ieșită din comun, să știi să te faci frate cu dracul permanent, nu numai până treci lacul, fiindcă nu îl treci niciodată. Smerenia și cumințenia sunt primele condiții pentru a intra în joc, după care urmează capacitatea de a te descurca. Cine se va descurca mai bine în calitate de președinte, Marcel Ciolacu sau Nicolae Ciucă? Aceasta-i întrebarea.
Înainte de a răspunde, să remarcăm un alt aspect, anume că pesediștii se simt mai bine în atmosfera de smerenie și normalitate decât în starea de semi – revoluție pe care o generase Dragnea, ori în cea țâfnoasă din vremea Vioricăi Dăncilă. Primarul municipiului Galați, Ionuț Pucheanu, sâmbătă, la Congresul PSD: „Am fost întrebat de ce îl susțin pe Marcel Ciolacu. Mie, ca om, mi-a redat demnitatea de a spune cu toata gura că fac parte din PSD, că sunt pesedist. Pentru cei care ați uitat, acum 5 ani de zile nu prea mai aveam curaj să spunem că suntem din PSD. Cei care nu şi-aduc aminte, ori nu sunt sinceri cu ei înşişi, ori sunt prea noi în acest partid”, a declarat Pucheanu, spunând un mare adevăr. Desigur, liberalii nu au trecut niciodată prin ceea ce au trecut pesediștii, deoarece ei s-au predat din prima zi în care au reapărut pe scena politică hegemonilor și au ținut-o tot așa până în ziua de azi. Dacă ar fi fost doar ei la putere, am fi avut o Românie poate mai dinamică la nivelul capitalului, dar dezastruoasă din punct de vedere omenesc, un PIB mai mare dar și o datorie ”grecească” sau ”italienească”. Lăsați să își facă de cap pe plan intern pe motiv că s-au făcut preș pe plan extern, liberalii au ajuns să schimbe, încetul cu încetul, locul cu pesediștii în materie imagologică. Cam de la Cîțu încoace, a început să nu mai fie chiar un titlu de noblețe apartenența la PNL. Prăbușirea la nivel de ștaif se petrece acum, în vremea lui Nicolae Ciucă. Din prea multă lene, din obediență unsuroasă, PNL l-a ascultat supus pe Klaus Iohannis și l-a plantat în fruntea sa pe acest molatic, inodor și incolor Nicolae Ciucă. Faptul că abia după ce l-au uns pe Ciucă președinte al partidului, au fost chemați consilieri externi pentru a-l face președinte de țară a fost ca și cum ar fi chemat SMURD-ul la căpătâiul unui muribund fără speranță. În vremea asta, Ciolacu a fost șmecher, l-au ajutat felul de a fi, mediul din care provine, cultura descurcăreață.
Acum, putem răspunde la întrebarea de mai sus, anume cine ar fi un președinte mai bun pentru România. Se înțelege că Ciolacu.
Marcel Ciolacu a făcut marea descoperire că dacă nu procedezi românește, nu te descurci cu hegemonii. Câteva perle ale înțelepciunii noastre populare l-au ajutat, mai mult ca sigur, dovada principală este că a reușit să fie lăsat să aibă un deficit mare, cât are SUA, de exemplu, să mărească pensiile, să ajute Ucraina fără să facă valuri, că crească nivelul de trai fără surle și trâmbițe. ”Pupă-l în bot și papă-i tot”, ”să faci ce zice popa, nu ce face popa”, ”să bați șaua ca să priceapă iapa”, din acest fel de înțelepciune s-a nutrit Marcel Ciolacu în calitate de lider al PSD și de șef de guvern.
Din ceea ce ne propune scena politică să alegem, Ciolacu este cel mai potrivit pentru a fi președintele României. Îl acceptă și granzii, nu enervează diaspora, e dibaci. Dacă va fi ales nu înseamnă că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, dar măcar vom merge înainte și nici nu ne vom enerva.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
Un vicepreședinte al PSD le-a declarat ziariștilor: „În campanie, cuvântul-cheie va fi normalitate. Chiar glumeam cu colegii spunând că PSD va însemna în următoarele luni Partidul Smerit Democrat”. Așadar, Sfântul PSD cel Smerit se află în luptă cu diavolii strategici. Nici nu se putea altfel, adică fără smerenie, deoarece partidul care dorește să dea președintele și să guverneze trebuie să arate hegemonilor de la Bruxelles și Washington că va fi cuminte. Am mai spus-o și repet că problema liderilor României este să găsească o formulă prin care să se supună indicațiilor venite din exterior, fără a provoca prea multă nemulțumire în interior. Orice premier sau președinte are deasupra capului nu o sabie a lui Damocles, ci două. Dacă se ia la harță cu hegemonii va avea de a face cu mișcări de stradă orchestrate de factorii de intelligence, iar dacă își nemulțumește în mod exagerat electoratul, va risca să piardă următorul rând de alegeri. Să fii cuminte este singurul mod de rămâne la putere în colonie.
Mesajul cu smerenia este un fel de porumbel scăpat din gură de pesediști, iar un alt fel de a spune același lucru este să declari că ești normal, adică banal. Strategia PSD pentru prezidenţiale este să nu stârnească un nou val de ură în societate care să mobilizeze la urne un electorat care doarme pe coadă, cum se spune, greşeală pe care au făcut-o, în ultimii 20 de ani, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea. “Pentru prima dată de la Iliescu încoace, sondajele arată că putem învinge candidatul de dreapta în finală, mai ales că dreapta nu are un candidat foarte puternic, însă trebuie să ne ferim de un nou val de ură. Mesajul nostru în campanie acesta va fi: normalitate”, spun, ca unii care și-au învățat lecția, pesediștii. De observat că, în timpul discursului său de o oră, Marcel Ciolacu a repetat sintagma: “Sunt un om normal, iertaţi-mă”.
Trebuie observat că, de partea cealaltă, Nicolae – Ionel Ciucă este cât se poate de ”smerit” și de ”normal”, chiar fără să se străduiască, deoarece trăsăturile sale fizice și intelectuale îl plasează în zona oamenilor atât de banali încât nu te aștepți să se contreze cu nimeni, niciodată. Ciucă este un fel de Blândul Ben.
Putem da în scris că în turul al doilea la prezidențiale vor intra câștigătorii concursului de smerenie din primul tur, după care juriul internațional se va retrage și va da electoratului posibilitatea să se exprime cât de cât liber.
Mă număr printre cei puțini care cred că pentru a face bine țării trebuie să dai dovadă de o capacitate de disimulare ieșită din comun, să știi să te faci frate cu dracul permanent, nu numai până treci lacul, fiindcă nu îl treci niciodată. Smerenia și cumințenia sunt primele condiții pentru a intra în joc, după care urmează capacitatea de a te descurca. Cine se va descurca mai bine în calitate de președinte, Marcel Ciolacu sau Nicolae Ciucă? Aceasta-i întrebarea.
Înainte de a răspunde, să remarcăm un alt aspect, anume că pesediștii se simt mai bine în atmosfera de smerenie și normalitate decât în starea de semi – revoluție pe care o generase Dragnea, ori în cea țâfnoasă din vremea Vioricăi Dăncilă. Primarul municipiului Galați, Ionuț Pucheanu, sâmbătă, la Congresul PSD: „Am fost întrebat de ce îl susțin pe Marcel Ciolacu. Mie, ca om, mi-a redat demnitatea de a spune cu toata gura că fac parte din PSD, că sunt pesedist. Pentru cei care ați uitat, acum 5 ani de zile nu prea mai aveam curaj să spunem că suntem din PSD. Cei care nu şi-aduc aminte, ori nu sunt sinceri cu ei înşişi, ori sunt prea noi în acest partid”, a declarat Pucheanu, spunând un mare adevăr. Desigur, liberalii nu au trecut niciodată prin ceea ce au trecut pesediștii, deoarece ei s-au predat din prima zi în care au reapărut pe scena politică hegemonilor și au ținut-o tot așa până în ziua de azi. Dacă ar fi fost doar ei la putere, am fi avut o Românie poate mai dinamică la nivelul capitalului, dar dezastruoasă din punct de vedere omenesc, un PIB mai mare dar și o datorie ”grecească” sau ”italienească”. Lăsați să își facă de cap pe plan intern pe motiv că s-au făcut preș pe plan extern, liberalii au ajuns să schimbe, încetul cu încetul, locul cu pesediștii în materie imagologică. Cam de la Cîțu încoace, a început să nu mai fie chiar un titlu de noblețe apartenența la PNL. Prăbușirea la nivel de ștaif se petrece acum, în vremea lui Nicolae Ciucă. Din prea multă lene, din obediență unsuroasă, PNL l-a ascultat supus pe Klaus Iohannis și l-a plantat în fruntea sa pe acest molatic, inodor și incolor Nicolae Ciucă. Faptul că abia după ce l-au uns pe Ciucă președinte al partidului, au fost chemați consilieri externi pentru a-l face președinte de țară a fost ca și cum ar fi chemat SMURD-ul la căpătâiul unui muribund fără speranță. În vremea asta, Ciolacu a fost șmecher, l-au ajutat felul de a fi, mediul din care provine, cultura descurcăreață.
Acum, putem răspunde la întrebarea de mai sus, anume cine ar fi un președinte mai bun pentru România. Se înțelege că Ciolacu.
Marcel Ciolacu a făcut marea descoperire că dacă nu procedezi românește, nu te descurci cu hegemonii. Câteva perle ale înțelepciunii noastre populare l-au ajutat, mai mult ca sigur, dovada principală este că a reușit să fie lăsat să aibă un deficit mare, cât are SUA, de exemplu, să mărească pensiile, să ajute Ucraina fără să facă valuri, că crească nivelul de trai fără surle și trâmbițe. ”Pupă-l în bot și papă-i tot”, ”să faci ce zice popa, nu ce face popa”, ”să bați șaua ca să priceapă iapa”, din acest fel de înțelepciune s-a nutrit Marcel Ciolacu în calitate de lider al PSD și de șef de guvern.
Din ceea ce ne propune scena politică să alegem, Ciolacu este cel mai potrivit pentru a fi președintele României. Îl acceptă și granzii, nu enervează diaspora, e dibaci. Dacă va fi ales nu înseamnă că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, dar măcar vom merge înainte și nici nu ne vom enerva.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
