Câmpulung Muscel, poartă cu mândrie fala de a fi fost prima Capitală a Tării Românești. Numai că, de cele mai multe ori, această cunună, pare să fie mai mult de spini. Asta pentru că, așa după cum spun unii, ”Un oraș frumos, dar a avut niște conducători…”, asta poate pentru modul de a îi păstra unii cetățeni, dar și administrațiile.
Cartierele sau spațiile verzi, sunt în unele locuri, frumoase, amenajate de locatari, cu flori, curățenie, o ordine desăvârșită. Însă, există și reversul medaliei. Alte zone sunt pline de gunoaie, zonele de tomberoane sunt pline de pungi aruncate la întâmplare.
Un exemplu de așa da, ar fi undeva în zona centrală, unde oamenii au profitat de zilele însorite, au tuns iarba, au plantat flori, au vopsit băncile din fața scării.
”Ca să ai o casă frumoasă, nu aștepți să vină primarul să-ți facă ordine. Așa că noi, ne-am organizat. Zugrăvim intrarea în scară, schimbăm ușa de la intrare, am făcut așa cum vrea fiecare gospodar să aibă în fața casei. Fiecărui om cred că îi place frumosul. Când ieșim la scară, ne bucură privirea frumosul. Aici noi suntem ca și o familie. Altfel nu se poate locui la bloc. Asta ar trebui să facă toți oamenii, să se organizeze și să-și bucure ochii cu frumosul. Nu putem trăi în jeg, am evoluat, nu mai suntem în epoca de piatră”, spune un locatar.
Deșeuri aruncate lângă ghene!
Pe de altă parte, o zonă de la periferia orașului. Gunoaiele par să fie cuvântul de ordine aici. Din păcate, chiar dacă unii arată cu degetul spre primărie, mai e și vina locatarilor care pare că nu sunt deranjați de ce e în jurul lor.
O musceleancă, a luat la pas Câmpulungul și a surprins câteva aspecte, iar aceasta a scris pe pagina de facebook, următorul mesaj: ”Câmpulungul de astăzi! Cartierul Vișoi 3. Dacă iubiți orașul, mergeți la pas prin cartiere și veți vedea și fața nevăzută pe Facebook. Orașul e trist, degradându-se alarmant de repede de la un sezon la altul. Cartierul Vișoi 3, situat la 15 minute de mers întins de Primăria Câmpungului (adică de centru), este mai neiubit ca niciodată. Un cartier c-o școală bună și-un cămin căutat, cu locuri de joacă pline de noroi și ghene de gunoi adevărate focare de infecție. Nu-l iubește administrația publică, nu-l iubesc nici oamenii ce-l locuiesc! Ce-i de făcut ? Il dăm la gunoi, ni-l luam înapoi sau spunem resemnați „frumos, păcat că e locuit!”, scrie aceasta.
Concluzionând, ce se poate face? Probabil că nimic, chiar dacă administrația le-ar face curat în fața caselor și la ghene, nu știm cât ar dura curățenia.
