În noaptea de duminică spre luni, am urmărit, pe platforma oficială a Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova, evoluția numărării voturilor la referendum. De la încheierea procesului votării, până la ora 1, au fost numărate peste 2000 din cele 2219 procese verbale, diferența fiind 54 % – 46 % în favoarea celor care au spus NU. Restul de 10% dintre procesele verbale au fost numărate după ora 1, iar procesul a durat până a doua zi, la ora 16, când a fost clar că referendumul fusese câștigat de adepții aderării la UE la o diferență de câteva zecimi de procent. Nu vreau să deduc de aici că rezultatul a fost stabilit din burtă, cum se spune, doar atrag atenția că 90% din voturi s-au numărat în 3 ore, iar 10% s-au numărat în 15 ore. Să nu îmi spuneți că este din cauza voturilor din diaspora, pentru că procesele verbale din străinătate nu au venit cu avionul sau vaporul, au venit pe internet. În fine, să zicem că asta nu contează, că reținem doar faptul că rezultatul a fost : „Da” – 50,46%, ”NU” – 49.54% , adică o diferență de 13.000 de voturi. În ciuda acestei victorii farmaceutice care, în principiu, poate fi considerată ușor suspectă, dinspre Bruxelles s-au auzit mesaje triumfaliste, atât din partea președintei CE Ursula von der Leyen, cât și din partea președintei PE, Roberta Metsola.
„ Republica Moldova! Vă mulțumesc pentru curaj. Mulțumesc Maia Sandu. Conducerea și curajul dumneavoastră au schimbat cursul istoriei. Europa este Moldova. Moldova este Europa. Viitorul nostru va fi scris împreună”, a scris Ursula von der Leyen pe Platforma X.
„Felicitări poporului Republicii Moldova și ție, Maia Sandu. Ai reușit din nou. În fața unei tactici hibride a Rusiei, Moldova arată că este independentă, este puternică și că vrea un viitor european!”, a postat Roberta Metsola.
După cum se vede, președinta UE consideră că un singur om, pe nume Maia Sandu, a reușit să schimbe cursul istoriei. Adică, istoria Republicii Moldova o luase într-o parte, iar Maia Sandu a redresat-o și a direcționat-o în altă direcție. Acest referendum câștigat la o diferență de 0,46 % este pus pe același plan cu mari evenimente istorice, bătălii sau revoluții. Fragila Maia Sandu capătă proporții uriașe, îl întrece pe Ștefan cel Mare, pentru că președinta de la Chișinău a schimbat ”cursul istoriei”, în vreme ce domnitorul celor peste 40 de războaie nu prea a izbutit acest lucru. O statuie a Maiei Sandu trebuie ridicată urgent în capitala Moldovei, cel puțin asta sugerează Ursula von der Leyen. Desigur, paralele pentru statuie trebuie să le dea România.
De la președinta Metsola aflăm că Moldova vrea un viitor european, dar corect ar fi fost să spună că doar 0,46 de procente în plus, adică nimica toată, înclină balanța, iar realitatea istorică este că jumătate din țară vrea, iar cealaltă jumătate nu vrea în UE. Divizarea cumplită a țării este o temă, nu ”conducerea și curajul” Maiei Sandu, care a închis televiziuni și ziare și a arestat opozanți mai ceva decât a făcut-o Zelenski.
UE ignoră faptul că în ultimii ani, în Republica Moldova, s-au folosit prea multe lozinci străvezii, exagerat de mari minciuni și întreaga atmosferă a fost îmbâcsită de falsitate. Vin din nou cu acest exemplu, anume vizita din iunie 2023 a unor înalți oficiali europeni, printre care Macron și Zelenski. Timp de două zile, Bulboaca, un sat aflat la 30 de kilometri de Chișinău, a devenit centrul politic al Europei. 50 de lideri europeni, șefi de stat și invitați ai acestora au mers acolo ca să își arate solidaritatea cu Moldova și Ucraina, scria presa. Bucătarii au lucrat cu o lună și jumătate înainte meniul pentru înalții oaspeți. Felurile anunțate sunau neaoș și arătau ca niște mici opere de artă. Sarmalele, de exemplu, au fost umplutute cu legume călite în stil moldovenesc, acoperite cu glazură de vin din soiul Saperavi și cu smântână afumată și împachetate în foi de viță ca un croisant. Morcovul și țelina în forma Coloanei infinitului au stat lângă un mușchiuleț de miel în stil moldovenesc. Satul Bulboca, o localitate de 5.000 de locuitori, a fost cel mai bine păzit loc din Europa în acele zile. Pe lângă lunetiștii de pe clădiri, patrulele de pe străzi, două avioane NATO au supravegheat spațiul aerian al Republicii Moldova.
Vi se pare că o asemenea nebunie i-a încurajat pe cetățenii republicii să voteze în favoarea UE Nu cumva s-au gândit că UE vine să bea și să mănânce din sărăcia lor, că mai mult ia decât oferă, adică exact ceea ce le spune propaganda rusească?
Unele politici bizare occidentale sunt, de asemenea, de vină pentru eșecul referendumului. Nu detaliez, dar e clar că anumite societăți nu acceptă ușor politicile de gen, demonstrativitatea mișcărilor sexuale minoritare, educația sexuală la grădiniță, părinte 1 și 2 etc.
M-am săturat de folosirea cu orice prilej a acestui alibi numit influența și propaganda Rusiei. La alegerile și la referendumul din Republica Moldova, Maia Sandu a folosit argumentul până la a-mi provoca o senzație de greață. ”Bandiții” au făcut și au dres.
Desigur, există război hibrid și propagandă, de ambele părți ale unui conflict, dar ne așteptam ca două argumente să prevaleze: mintea oamenilor și realitatea înconjurătoare.
Este propaganda rusă mai deșteaptă decât cetățenii pe care îi păstorește Maia Sandu?
Este războiul hibrid mai șmecher decât realitatea din raioanele care au primit cei mai mulți bani europeni?
Dacă la ambele întrebări răspunsul este afirmativ, atunci tragem concluzia logică precum că cetețenii sunt proști, iar fondurile alocate sunt neconvingătoare pentru nivelul de trai.
Ar mai fi ceva, la fel de important, anume că democrația sorosistă și-a făcut un renume prost chiar și în fundul Republicii, adică a aflat și ultimul mujic că se dă cu o mână și se ia cu două, iar printre ceea ce e luat se găsesc și morala veche, bunul simț, familia, credința.
Vrem să fim mai tari decât rușii la propagandă? Atunci e musai să fim mai sinceri, mai transparenți, mai corecți, adică să aruncăm la gunoi propria propagandă învechită și neconvingătoare.
Moldovenii de peste Prut au făcut parte dintr-un imperiu și știu cu ce se mănâncă imperialismul. UE lasă de multe ori impresia că miroase a imperiu. Poate din această cauză referendumul a fost pe muchie de cuțit.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
