Cred și declar public că Nicolae Ciucă a știut dinainte întrebările care i se vor pune în cadrul emisiunii de la Antena 3.
Cine mi-a spus asta? Cum cine, mi-a spus Gigi Becali.
Acum, serios vorbind, nu îmi doresc un președinte al României care să folosească teorii ale conspirației, nici chiar metodologic, adică fără să creadă în ele, așa cum e cazul cu povestea lansată de patronul FCSB.
Cred că la emisiunea de care vorbim Nicolae Ciucă s-a descurcat bine, dar e clar că această percepție vine de la așteptările scăzute pe care le aveam înainte de eveniment. Să presupunem că generalul care joacă rolul de liberal, ba chiar de lider al liberalismului românesc, a prins o zi bună și în afară de prostia că îl crede pe ”oier” deoarece este credincios ortodox, nu a mai făcut alte gafe. De altminteri, Mircea Badea l-a dat în judecata logicii formale, întrebându-l dacă pe același criteriu, al ortodoxiei, Ciucă îl crede și pe Putin. Candidatul nu a rezistat întrebării și a răspuns că pe Putin nu îl crede nimeni. China și tot BRICS-ul sunt un nimeni, generale? Sau, vorba Elenei Lasconi, BRICS este ”jucăria lui Putin”?
Indiferent cât de zglobiu va reuși să fie Nicolae Ciucă în viitoarele apariții la posturile de televiziune, în altă parte se află problemele sale. Ciucă este candidatul lui Iohannis și îi seamănă la cel puțin un capitol, anume la puturoșenie. ”Ciucă este puturos”, mi-a spus într-un interviu televizat pe care mi l-a acordat de curând senatorul PSD Bogdan Constantin Matei, fostul ministru al Tineretului și Sportului. Chiar dacă este pesedist, senatorul pare foarte credibil deoarece vine cu informația că de peste un an de când Nicolae Ciucă este președinte al Senatului, acesta s-a prezentat la muncă de doar două ori, la învestitură și încă o dată, conducând doar o ședință și jumătate, deoarece pe parcursul uneia, a plecat din sală. Generalul are în acest moment o funcție, aceea de senator și președinte al Senatului, pe care nu și-o exercită, ceea ce românii ar trebui să știe. Încă un președinte al țării leneș ar fi prea mult.
Tocmai această lene mă face să cred că la televizor i s-au oferit lui Ciucă posmagi muiați. Știți ”Povestea unui om leneș” de Ion Creangă ? Pentru că lumea nu prea mai are timp și chef de citit, pun aici partea esențială a poveștii humuleșteanului.
”Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare! Așa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi țărani, zicând:
— Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute.
— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre țărani; să ierte cinstită față dumnevoastră, dar aista e un leneș care nu credem să fi mai având păreche în lume, și-l ducem la spânzurătoare, ca să curățim satul de-un trândav.
— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară ca un câne, fărădelege! Mai bine duceți-l la moșie la mine; iacătă curtea pe costișa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește! A mânca la posmagi și-a trăi și el pe lângă casa mea, că doar știu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucățică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alții.
— I-auzi, măi leneșule, ce spune cucoana; că te-a pune la coteț, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Sari degrabă din car și mulțămește cucoanei, că te-a scăpat de la moarte și-ai dat peste belșug, luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ți dăm sopon și frânghie. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi; să tot trăiești, să nu mai mori! Să-și puie cineva obrazul pentru unul ca tine și să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i și asta. Dar tot de noroc să se plângă cineva… Bine-a mai zis cine-a zis că: „Boii ară și caii mănâncă”. Hai, dă răspuns cucoanei, ori așa, ori așa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.
— Dar muieți-s posmagii? zise atunci leneșul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muieți-s posmagii?
— Vai de mine și de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să și-i moaie?
— Auzi, măi leneșule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba?
— Ba, răspunse leneșul. Trageți mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!”
X
V-am ținut de povești pentru a amâna momentul în care vă spun ce mă roade, anume că ținând seama de fragilitatea situațiilor din Republica Moldova și Georgia, partenerul strategic își va dori la București o putere verificată în decenii de slugăreală, anume PNL – USR – Forța Dreptei, cu un Nicu președinte și un Nicușor premier.
Printr-o sugestie transatlantică s-ar explica și eventualele scurgeri de informații înainte de o emisiune de la un post de televiziune, la echipa de campanie a unui anumit candidat. Ori suntem CNN, ori nu mai suntem?
Evident, nu am dovezi, dar parcă simt o adiere de vânt pe care nu am mai simțit-o.
Vom trăi și vom vedea.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
