Vă aduceți, unii, aminte de filmul Columna și de trădătorul Bastus, genial interpretat de Gheorghe Dinică. Zicea Bastus, târându-se prin praf: „În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit și am privit râzând cum ai mei se stingeau de sete pe ziduri”.
Cam așa se poate întâmpla și cu mine, peste o vreme, risc să fiu Bastus, dar la această oră, după o minuțioasă analiză a datelor, spun că, în nemernicia mea, ca un câine turbat, votez Elena Lasconi.
În spatele Elenei Lasconi stă USR, un partid progresist, sorosist, pe care l-am criticat în sute de articole, dar în spatele lui Călin Georgescu stau niște oameni iubitori de legionarism, cu sigla Legiunii pe piept, organizatori de tabere paramilitare, dar și alte forțe vizibil implicate.
Sunt suveranist, prin asta înțelegând că doresc ca România să nu se dizolve într-un imperiu numit UE, să nu își cedeze comanda militară către NATO decât temporar și în cadrul unui parteneriat. Cunosc ipocrizia de la Bruxelles și propaganda adeseori stupidă a NATO, văd cu ochii liberi cum lucrează pentru interese străine anumite ONG-uri finanțate de Soros. Am deplâns și deplâng cedarea aproape în întregime a economiei românești către companii străine, folosirea indicatorului PIB în mod fals și abuziv. Totuși, nu cred că pentru a scăpa de dracul trebuie să merg pe mâna lui taică-so și să dăm, cum spune românul, din lac în puț. Nu cred că avem nevoie de shimbări mesianice, de populisme grețoase, de treziri metafizice, de aventuri cosmice sub conducerea unui om cu multiple probleme de coerență și stabilitate psihică, măcinat de sindromul salvatorului, autor al unor aforisme discordante, soțul unei doamne care confundă magia de mahala cu psihosomatica.
Paradoxul este că de decenii studiez capcanele epistemologiei, de ani buni mă interesează partea filosofică a fizicii cuantice, analizez dogma creștină sub aspectul ei de model gnoseologic, am scris un roman și o piesă de teatru pe acest subiect, dar de la aceste preocupări până la acceptarea panteismului de bodegă a lui Călin Georgescu e cale lungă.
Împărtășesc cu alții o serie de opinii:
- Crin Antonescu : ”Prezenţa domnului Călin Georgescu în fotoliul de la Cotroceni aruncă România cu ani în urmă, indiferent ce guvern avem, indiferent ce raporturi are domnia sa cu un politician sau altul, din cauza imaginii pe care o va proiecta în exteriorul ţării şi din cauza lucrurilor pe care domnul Georgescu ni le-a spus”.
- Remus Pricopie: ”Profilul său psihologic pare desprins dintr-un manual clasic de medicină, care investighează patologiile psiho-sociale, și nicidecum din unul de leadership politic. Opiniile sale pot fi foarte ușor asociate cu invitația la autodistrugere, ca țară. Dacă am face ceea ce spune el, România ar intra în faliment și ar cădea pradă influențelor străine, cu ancore în est. Suveranismul pe care îl proclamă este de fapt o capitulare necondiționată în fața Moscovei”.
- Theodor Paleologu : „Cred că dacă măcar ridicăm problema sănătății mintale a acestui cuplu e o întrebare legitimă. E o problemă reală când îi vezi cum se manifestă: scălâmbăielile ei și discursurile mesianice ale lui. Incredibil… Cum e posibil așa ceva? Dacă n-am fi români și n-am trăi în realitatea asta, am râde de ne-am prăpădi. Mărturisesc că ani de zile eu am râs de Călin Georgescu. Îl cunosc de multă vreme și-i vedeam aparițiile și râdeam de mă prăpădeam. Și acum îmi vine să râd când îl aud pe el vorbind despre extratereștri, despre energiile care vin pe sub fustă. Concluzia logică e că femeile n-ar trebui să mai pună chiloți, să vină mai direct energiile din pământ”.
Vreau să vă propun următorul exercițiu de gândire care sper că îi va lămuri pe adepții lui Călin Georgescu. Presupuneți că Elena Lasconi ar fi rostit următoarele vorbe:
- Vlad Țepeș nu era Dracula, îi zicea lumea Dragulea, dar l-au poreclit dușmanii.
- În Germania e ger și de aia îi zice așa.
- Americanii nu au fost pe lună.
- Piramidele nu există.
Probabil că dacă Elena Lasconi ar fi spus măcar una dintre aceste ”dume”, ar fi fost iureș pe rețelele de socializare, dar când le spune Călin Georgescu nu e, pentru că el seduce, hipnotizează prin postura, vocea și decorul care dau acel aer de mitologie, de guru, de reîncarnare a unui erou din trecutul istoric.
Excelent mi s-a părut textul lui Mihai Alexandrescu, directorul Muzeului Brătianu de la Florica:
”Voiam să scriu eseuri savante, să fac trimiteri la toate derapajele grave ale istoriei noastre, să spun și eu încă o dată ce spune toată lumea și anume că un personaj ca ăsta poate întoarce o țară întreagă în tenebrele din care cu greu s-a smuls. Dar pur și simplu nu pot nici să-mi șlefuiesc gândul și nici să-l așez în cuvinte, e un subiect demn de spitalul de nebuni, nu de analize. În orice lume perfect rotundă și coerentă, o asistentă drăguță i-ar da supiță cu lingura și l-ar întreba pe medic dacă este în siguranță să-l dezlege de pat o oră, două și să-l ducă la plimbare în curtea interioară ca să ia aer. Lumea noastră nu este, însă, nici rotundă, nici coerentă, indivizi ca el vor să conducă state, vor să ia decizii cu privire la oameni. Faptul că văd, în lista mea, atâta lume pe care o socoteam rațională și decentă luând parte la delir, călărind raza mistică și sfidând formula apei, mă face să afirm că, în curând, toți cei care nu vom mai putea locui, la un moment dat, în atâta veselie divină și vom pleca, vom fugi, ne vom duce învârtindu-ne spre zări mai puțin spiritualizate, nu ne vom mai numi diasporă, ne vom numi: exil.”
În concluzie, eu, care i-am rugat pe cititorii mei, acum 10 ani, să nu îl voteze pe Iohannis și m-au înjurat, eu, care i-am rugat din nou să nu îl voteze pe Iohannis și din nou m-au înjurat, bănuind că mulți dintre aceia, mai ales din diaspora, care l-au votat atunci pe Iohannis îl votează acum pe Georgescu, declar următoarele:
- În nemernicia mea, ca un câine turbat, votez Elena Lasconi, rugându-i pe toți profesorii mei, de la școlile pe pe unde am umblat, să mă înțeleagă și să mă ierte.
Gheorghe Smeoreanu
