În introducere, voi spune câteva povești de viață fără legătură cu CCR, cu Occidentul, cu Rusia, cu politica, în genere, având legătură exclusiv cu faptul că mama proștilor e mereu gravidă.
Să începem prin câteva proiecții în viața noastră personală.
- Presupuneți că vine soția/ soțul acasă și îți spune încă din pragul ușii:
- „Carpații sunt coloanele de lumină care susțin echilibrul energetic al întregii planete”.
- Ce-ai zis ?
- Ce ai auzit. În plus, află că „România este păstrătoarea unui secret cosmic pe care restul lumii l-a uitat”.
- Tu ai înnebunit ?
- Nici vorbă, m-am trezit în conștiință, pentru că știi bine că „România este un sanctuar cosmic, iar Carpații sunt inima acestui sanctuar”.
Tare mă tem că dacă soțul/soția ți-ar veni acasă cu astfel de idei în cap, ai face totul pentru a te despărți, de teamă că persoana a înnebunit și, cine știe, poate îi va da prin cap să îți pună viața în pericol.
- Ieșiți cu un prieten la o bere, iar la un moment dat, omul zice:
- Să știi că m-am trezit în conștiință și mi-am dat seama de următoarele lucruri. „Tehnologia modernă ne desparte de esența noastră divină”.
- Păi, văd că ai telefon mobil.
- Nu contează. „România trebuie să reziste digitalizării excesive pentru a-și proteja sufletul”.
- Aruncă-ți telefonul, vinde televizorul!
- Nici chiar așa, dar totuși sper că știi cum „Digitalizarea este începutul unei ere de sclavie energetică”.
- Eu propun să plătim nota și să mergem acasă, ești prea obosit, trebuie să dormi.
- Să zicem că vine copilul dumneavoastră de la școală și vă spune:
- „Suntem într-un război invizibil al sufletelor”.
- Cine ți-a spus?
- Învățătoarea. Ne-a mai învățat că „Fiecare munte al României este un far energetic pentru sufletele pierdute”.
- Ești sigur că nu ai făcut febră?
- Te duci la socrii în vizită, soacră-ta te ia deoparte și îți zice „ADN-ul spiritual al românilor conține cheia salvării umanității”. „Codurile energetice ale Carpaților sunt fundamentul echilibrului universal”. „Fiecare român poartă în el amprenta unui destin cosmic”.
În drum spre casă, evident că îi spui partenerului:
- Se pare că maică-ta a înnebunit.
- Dai drumnul la televizor și apare președintele României care zice:
- „România este un sanctuar al umanității care trebuie protejat de influențele externe”.
Închizi televizorul speriat, dai niște telefoane să îți întrebi prietenii despre ce se întâmplă.
- Ești singur și ai aplicat pe dating online. Vine persoana la întâlnire, arată super, dar începe conversația în felul următor:
- Păcat că Blaga este interzis în școli.
- Păi, nu e interzis.
- Ei, nu, ești blocat în conștiință.
Întrebarea este dacă mai vrei să revezi o persoană care gândește astfel.
- Ești un primar de comună și vrei să aplici pentru un proiect european. Contabila nu e de acord și îți spune:
- „Satul românesc este un sanctuar care trebuie protejat de globalizare”.
- Adică, nu îl mai modernizăm?
- Ce sens are? „Satul românesc este o bibliotecă vie a cunoașterii sacre”.
Cum se face că afirmații discordante auzite la candidatul la prezidențiale sunt argumente pentru a-l susține, în vreme ce dacă am auzi aceleași lucruri din gura unui om obișnuit, am spune că e nebun? Răspunsul constă în programarea psihologică complexă, de tip neurolingvistic și nu numai. Nu am cum să știu unde a ajuns cercetarea de psihologia maselor în Rusia, sunt sigur că acest domeniu este la fel de secret ca domeniul nuclear. Ceea ce pot să spun este că, pe vremea când urmam o facultate de Psihologie, rușii erau recunoscuți ca fiind cercetători de referință în psihologia limbajului și în parapsihologie. Unde au ajuns, cât de departe au reușit să meargă, iată întrebări la care nu pot răspunde.
Pot spune însă că este o performanță ceea ce a reușit Călin Georgescu, una teribilă, amenințătoare. Ea s-a bazat în principal pe faptul că, în orice societate umană, mama proștilor e mereu gravidă.
Abordând situația din perspectivă politică, tot ce pot să spun este că instituțiile statului trebuie să analizeze și să vadă din ce este compus ”suveranismul” din România. La prima vedere, avem un ghiveci alcătuit din aventurieri, indivizi eșuați, frustrați de conjunctură, înclinați spre mesianism, la care se adaugă și cei care, pe bună dreptate, constată ingerințe și nedreptăți ale Vestului în raport cu România, plus mesaje și atitudini ipocrite ale propagandei UE și NATO.
Există un ”suveranism” rău și unul bun, iar cele două bazine electorale trebuie cât mai precis determinate și izolate unul de celălalt. ”Suveranismului” rău nu ai ce să îi faci decât să îl definești drept anarhism de conjunctură, dar ”suveranismul” bun trebuie luat în seamă și satisfăcut pe cât se poate prin nuanțarea atitudinii clasei politice față de Bruxelles și Washington.
M-aș bucura să văd că situația din România nu este privită în UE și NATO ca fiind doar o consecință a războiului hibrid, ci și ca un semnal că un set de paradigme ale comportamentului centrului față de periferie trebuie schimbat. Actualul tip de comportament și această propagandă grosieră vor provoca nemulțumiri în continuare și se poate ajunge la anarhie.
Era de așteptat ca democrația să intre în criză, iar inamicii Occidentului să speculeze situația și să încerce să o accelereze. Criza este în primul rând morală. Neomarxismul, corectitudinea politică, cultura Woke, comportamentul hegemonic au fiert și au emanat aburii toxici care provoacă maselor un anume fel de beție a revanșei. Occidentul trebuie să își curețe grajdurile, fiindcă altminteri democrația nu va putea fi apărată decât prin dictaturi ad-hoc, iar acestea tot dictaturi se numesc.
Cât privește situația din România, cu acest domn Georgescu și cu această operațiune rusească demnă de invidiat din punct de vedere sociologic, deocamdată, situația a fost preluată sub control. Pe termen scurt, candidații ”vechilor” partide la prezidențiale sunt obligați să adauge programelor lor, sau măcar demagogiei lor, nuanțe de demnitate și suveranitate. Să sperăm că hegemonii nu se vor supăra, iar dacă o vor face, trebuie să nu ne pese. După cum s-a văzut, Rusia se pricepe mai bine să ne sancționeze decât s-ar pricepe Vestul să ne pună la punct.
Mai departe de viitoarele alegeri prezedențiale reluate, aproape că nu mai are România de jucat niciun rol, totul rămâne pe seama SUA și UE. Dacă nu schimbă stilul, dacă nu își recuperează, măcar parțial și treptat, aspectele morale care au definit ideile princeps de UE și NATO, dacă nu împrospătează mecanismele democratice și nu recuperează valorile fondatoare, atunci, haosul se va infiltra ca igrasia în toate construcțiile occidentale.
În România a fost un experiment, un semnal care nu trebuie ignorat.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
