Îl urmăresc cu maxim interes pe profesorul Dan Dungaciu, mai ales în podcastul lui Marius Tucă de pe platforma Gândul. Deunăzi, domnul profesor, sociolog ca formație, a prezentat următorul raționament. Tiktok este acum ceea ce erau posturile de radio Vocea Americii și Europa liberă pe timpul regimului comunist. Nemulțumiți de presa oficială, care prezenta situația eronat, oamenii se îndreptau spre acele posturi de radio, iar acum, când presa este, de asemenea, aservită, se îndreaptă spre Tiktok. În consecință, nu poți spune că Tiktok distorsionează realitatea și îndeamnă oamenii să voteze într-un anumit sens, ci ea, realitatea este cea care determină comportamentul electoral.
Rareori am văzut pe viu, ca să zic așa, faptul că sociologii sunt sociologi, nefiind psihologi. Evident că profesorul Dan Dungaciu este o somitate și îmi cer iertare dacă îmi permit să spun că plătește tribut propriei specializări, igonorând viziunea psihologică și, mai ales, trecând ca și cum nu ar exista peste adevărul că psihicul uman nu este doar conștiință, având părțile sale întunecate pe care sociologia are tendința să le ignore. Nu este prima oară când observ la intelectuali de prestigiu o orbire care îi face să nu perceapă părțile ascunse ale minții și sufletului omenesc. Probabil că nu e de ajuns să îi citești pe Freud, Joung, Adler sau Lacan pentru a înțelege că există și funcționează partea inconștientă a oamenilor, fiind nevoie pentru aceasta și de experiență practică. Ar mai fi ceva, mai complicat de înțeles de către cei nefamiliarizați cu domeniul, anume că unii dintre noi respingem viziunea psihanalitică de teamă de a nu cădea în propriul abis psihologic plin de traume fermentate. Poate și așa se explică faptul că unii oameni culți văd omul doar ca un bloc de conștiință, în vreme ce oameni simpli, fără lecturi de specialitate, știu că trăim și acționăm și fără să avem luciditate și obiectivitate.
Cu scuzele de rigoare pentru aceste digresiuni, de altfel necesare pentru a se înțelege ce vreau să spun, ajung la o primă concluzie, anume că departe de a fi Vocea Americii sau Europa Liberă, rețeaua Tiktok este un instrument de manipulare și condiționare care se adresează, în anumite condiții, inconștientului uman. Vocea Americii și Europa Liberă le relatau cetățenilor aflați sub dictatură fapte reale și transmiteau raționamente complexe care apelau la puterea de înțelegere a ascultătorilor. Vizavi de ceea ce ascultai la radio puteai să judeci, să povestești,să negi sau să aprobi. Tiktok este însă o altă mâncare de pește. Nu ai ce trece prin filtrul gândirii, clipurile scurte îți pătrund sub radarul rațiunii, iar dacă cineva vrea să îți planteze idei, poți fi sigur că nu ți le supune gândirii critice.
Despre asta este vorba de vreo două săptămâni, dar nu ai ce să faci, fiindcă cel manipulat nu ar fi manipulat dacă ar ști că este manipulat, așa cum niciun om nu ar fi psihotic dacă ar ști că este psihotic. Am convingerea că această campanie pe Tiktok a lui Călin Georgescu a apelat la mecanisme de condiționare neurolingvistică, de adormire în conștiință, în vreme ce sloganul candidatului a fost tocmai invers, trezirea în conștiință. Dacă ar fi apărut la televizor, în dezbateri, dacă ar fi ținut conferințe de presă, dacă și-ar fi prezentat la vedere o echipă electorală, Călin Georgescu ar fi fost acolo unde îl știam cu toții, anume la și alții.
Am mai explicat și nu reiau faptul că mesajele de pe rețeaua de socializare au mers țintit, doar la anumite persoane, apoi s-a produs diseminarea de la om la om a adeziunii inconștiente, ba chiar aducerea opțiunii la nivelul conștiinței, după ce totul era amenajat precum se întâmplă în mecanismul visului explicat de Freud. La un hoț, un hoț și jumătate, spun francezii, iar specialiștilor care au folosit Tiktok pentru a fura România trebuie să li se opună o echipă de specialiști și mai buni, care să explice cum stau lucrurile. Credeți însă că opinia publică aproape dominată de analfabetism funcțional ar fi dispusă să bage în seamă un set de explicații științifice? Mă îndoiesc.
Totuși, Tiktok nu lucrează cu schizofreni, ci cu oameni normali, motiv pentru care au fost folosite puncte de sprijin obiective în subiectivitatea lor. Sunt mulți români care din varii motive sunt dominați de mecanisme onirice care ascund realitatea politică, socială și economică. Vorbele mari și pline de afect precum Patrie, Eroi, Independență, Demnitate, Trezire sunt ancore electorale înfipte în inconștient, capabile să stârnească aluviuni sentimentale cu rol cathartic. În fine, nu vreau să scriu un eseu.
Aș face observația că votanții lui Călin Georgescu sunt mult mai agresivi decât cei care văd în acesta un fel de marionetă, dacă nu chiar un impostor pe care îl tratează mai mult ironic decât cu ură. Când tulburi mâlul, apar la suprafață turbulențe, iar subiecții experimentului sunt tulburați și tensionați. Dorința de autoconfirmare care apare la unii oameni marginali este atât de puternică, încât ar dori să unească țara cu Rusia dar guvernator la noi să fie Călin Georgescu, adică opțiunea lor fierbinte și eliberatoare de angoase.
Tot aud că partidele tradiționale trebuie musai să se reinventeze pentru a face față valului georgist și tare mă tem ca nu cumva reinventarea forțată să semene a schimonosire. Totuși, cum să răspunzi lucrăturii psihologice, ce să faci pentru a-i face față și a nu lăsa România pe mâna exaltaților, a celor care sunt, foarte probabil, prizonierii inamicilor? Soluția cea mai bună este cea pe care o are un terapeut vizavi de pacienții săi, adică echilibru, rațiune și compasiune. Pacienții se vor zvârcoli, vor țipa, vor plânge, terapeutul trebuie să rămână stenic, optimist, constructiv. Pilulele de obiectivitate sunt binevenite. Sfătuitorii neîntrebați de nimeni solicită alte partide, alți oameni, ca și cum simpla schimbare ar rezolva problemele. Și cum să schimbi forțat, obsesiv, când țara trebuie guvernată? Dacă ai face asta, ai intra în planul de destabilizare gândit de inginerii puciului despre care vorbim.
Tentativa de puci a lui Călin Georgescu va fi studiată la facultățile de specialitate. Rețeaua de socializare Tiktok s-a dovedit capabilă să devină un instrument diabolic, capabil să atenteze la securitatea și viitorul unei țări europene.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
