Adio, fantomelor!

0
0
  • Din punctul meu de vedere

Le spun adio fantomelor care, de ani de zile, mă insultă la secțiunea de comentarii a acestei rubrici. Decizia de a suprima comentariile aparține doamnei Marilena Barață, președintele Trustului de Presă, care a reacționat astfel la sugestia mea de a întrerupe o colaborare pe care unii o foloseau pentru a mă umili sub protecția anonimatului. De altfel, de ani buni, presa nu mai lasă needitate comentariile, iar rețelele de socializare îi înlătură pe cei care se dedau la acte de terorism psihologic în online. ”Ce rost are să se cațăre câte un prost pe munca dumneavoastră, arătând că are și el o opinie”, este mesajul pe care mi l-a scris doamna Barață, pentru care îi mulțumesc.
Suprimarea acestei secțiuni, care se transformase într-o cloacă de jigniri, fără nicio legătură cu schimbul de idei, nu înseamnă că cititorii care vor să gloseze pe marginea articolelor mele nu o vor mai putea face. Voi posta, de fiecare dată, un link pe conturile mele de Facebook, Twitter și Instangarm, iar comentatorii își pot desfășura ideile acolo, respectând însă regulile rețelelor de socializare care îi sancționează pe hateri și pe cei care se ascund sub anonimat. Așa e civilizat, așa ne respectăm, așa ne prezervăm echilibrul psihic.
Picătura care a umplut paharul a reprezentat-o editorialul meu despre cartea ”Mofturile rațiunii americane”, o lucrare de aproape 500 de pagini, bestseller New York Times, semnată de Greg Lukianoff și Jonathan Haidt. Cei doi specialiști ridică în paginile cărții o serie de probleme grave ale învățământului universitar american, iar eu am procedat la rezumarea unor idei care mi s-au părut interesante din două perspective:
– Există și la noi o dezbatere pe legile educației.
– Ceea ce este bun sau rău în universitățile din SUA ajunge să influențeze inclusiv societatea românească.
Ei bine, am fost terfelit în ultimul hal pe motiv că îmi permit să critic învățământul american, de parcă eu aș fi scris acaestă carte, nu doi experți din SUA.
Devenea clar că nu se mai putea continua în acest mod.
Este pentru a doua oară în cariera de ziarist când că confrunt cu hărțuirea intensă. Prin anul 1998, când în Argeș erau zeci de publicații care apăreau pe hârtie, mă înjurau zilnic cel puțin trei sau patru dintre ele. Timp de vreo două luni, m-am trezit la ora 5 dimineața pentru a cumpăra presa și a vedea ce se mai scrie despre mine. Am renunțat doar în momentul când, întorcându-mă într-o dimineață de la New York, am luat ziarele și am citit că fusesem ridicat de poliție, beat mort, cu o noapte înainte, de sub Podul Viilor. Cu o noapte înainte nu aș fi putut fi ridicat decât de către NYPD și nu de sub Podul Viilor, ci de sub Podul Brooklyn.
Nu voi înțelege niciodată de ce unii oameni simt nevoia să atace la persoană sub anonimat. Oare deficitul de succes în viață, invidia, ori nefericirea pot fi astfel tratate și rezolvate ? Mă îndoiesc.
Meseria de a trăi – ca să folosesc o sintagmă a lui Cesare Pavese – nu e ușoară și se perfecționează până în ultima clipă a vieții, dar direcția trebuie să fie a binelui și a sumării, nu a urii escamotate.
În urmă cu câteva zile, a murit, la vârsta de 93 de ani, scriitorul și ziaristul Radu Cosașu. Cineva a mărturisit că pe marginea ultimului său articol un hater i-a urat să moară cât mai rapid, dar din fericire comentariul a fost cenzurat și maestrul nu a apucat să îl vadă.
Aș mai avea 25 de ani pentru a ajunga la această vârstă, nu cred că se va întâmpla, dar dacă totuși mă voi apropia de anii maestrului Belphegor, o voi face scriind.
Și nu mi-ar plăcea ca un ultim comentariu să mă trimită pe lumea cealaltă.
Pentru că am postat câteva rânduri pe Facebook, la cald, în care scriam că vreau să mă opresc, am primit o mulțime de comentarii. Sunt publice și le mulțumesc tuturor pentru suport. Voi relua aici câteva dintre aceste mesaje.
Gabrian Mihai : ” Nu cred ca e cazul sa luați o astfel de decizie din cauza unei turme de cimpanzei frustrați care va jigneste constant si de multa vreme. Este adevarat, noi cei care va apreciem am incetat sa mai reactionam considerand ca aceasta ar reprezenta o pierdere de timp. Cred ca e cazul sa reveniti asupra deciziei, si sa continuati dar sa schimbati strategia si sa-i loviti dur, acolo unde-i doare pe ei. Aveti puterea, stiinta si mijloacele pentru a o face.”
Emilian Frâncu : ”Eu citesc articolele tale cu plăcere chiar dacă nu sunt întotdeauna de acord cu ideile transmise… Munca de a avea reacție jurnalistică la toate întâmplările zilei este una titanică și ai tot respectul meu…”
Rossenberg Alfred VR: ”Excelență, important este ceea ce simți cu toată ființa ta! Dacă ai convingerea că noblețea propriei conștiințe există atunci las-o să vibreze până vei închide ochii! Nu trebuie să te îngroape sufletește și mental feed-back-ul câtorva tiriplici! Românii sunt câteva milioane. Adevărat, nu foarte inteligenți și asta o demonstrează cei 33 ani presupusă democrație dar deh, câtă vreme prostia este nemuritoare, nu-i bai. Necazul este că totdeauna domină. Concluzionând: dacă ai convingerea că tot ceea ce faci este bine pentru tine, familia ta și țara ta, niciodată să nu abdici. În cele din urmă vei pleca de pe acest pământ convins că totdeauna ai luptat pentru tot ce poate fi mai frumos, pur și curat. Îți doresc multă sănătate și puterea de a continua acest vis, această viaţă pe care o trăiești demn”.
Marius Pirvu: ”Din pacate articolele scrise de Dvs nu convin și sunt in dezacord cu “ progresismul “ zilelor noastre ! Părerea mea este sa nu cedați , sunt persoane și nu putine care au nevoie de părerile Dvs ! Poate așa și noi cei care apreciem ceea ce faceți nu ne vom simți singuri !”
Andrei Mihai: ”Maestre Smeoreanu Gheorghe, nu picați în această capcană. Algoritmii Facebook, Google etc. funcționează într-un mod foarte pervers pentru a manipula opinia publică.Postările și articolele pe care le publicați sunt afișate preponderent celor cu un profil diametral opus dumneavoastră tocmai pentru a-i stârni și pentru a-i face pe aceștia să vă înjure sau să își exprime dezacordul cu punctele dumneavoastră de vedere. Pe când noi cei care vă apreciem cu adevărat trebuie să intrăm pe www.criterii.ro sau www.curier.ro pentru a vă urmări iar faptul că nu comentăm pozitiv nu înseamnă că nu existăm. Cu respect, Andrei”.
Când primești asemenea semnale (sunt toate pe contul meu de Facebook) și când toți cei amintiți aici îți spun să mergi mei departe, nu există decât o singură direcție:
– Mai departe !