- Din punctul meu de vedere
Simțim că se întâmplă ceva rău cu fiecare dintre noi și cu întreaga societate, că am pierdut ceva esențial și nu știm ce și nu știm de ce.
Au intrat demonii în noi.
Profeția a fost făcută în urmă cu 141 de ani de către Feodor Mihailovici Dostoievski în romanul ”Demonii”.
Unul dintre personajele principale, Piotr Stepanovici Verhovenski, își prezintă teoria sa cu privire la supunerea oamenilor. Să vedem câteva fragmente din gândirea acestui personaj:
– ”Mai întâi și întâi scade nivelul culturii, științelor, talentelor. Un nivel înalt al științelor și talentelor este accesibil numai unor capacități superioare, dar nu e nevoie de capacități superioare (…). Ele trebuie eliminate sau executate. Lui Cicero i se taie limba, lui Copernic i se scot ochii, un Shakespeare este omorât cu pietre (…) Sclavii trebuie să fie egali, fără despotism nu a existat încă nici libertate, nici egalitate, dar în turmă trebuie să domnească egalitatea”.
– ”Și, în sfârșit, cimentul care leagă totul este teama de a avea o opinie personală”.
– ”Cum apare familia sau dragostea, apare îndată și dorința de proprietate. Vom ucide această dorință, vom slobozi beția, intriga, denunțul, vom dezlănțui un dezmăț inimaginabil, orice geniu îl vom înăbuși în fașă. Vom reduce totul la un singur numitor, egalitate deplină.”
– ”Din când în când, pentru ca turma să nu se plictisească, se va organiza câte o mică răzmeriță locală, care va fi în curând înăbușită. Peste acest popor aservit va domni o minoritate tiranică. Sclavilor le trebuie șefi.”
Un alt personaj, pe nume Kirilov, se sinucide considerând că aceasta este libertatea totală care îl face pe om stăpânul universului.
– ”Va deveni un om nou, fericit și mândru, omul căruia îi va fi absolut indiferent dacă va trăi sau nu. Acesta va fi omul nou”.
Socialiștii de atunci, neo-marxiștii de azi, au următorul crez:
– ”Le vom dărui fericirea creaturilor debile”.
Totul, pornind de la viața intimă, incluzând elanurile spirituale și speranțele înalte se distruge într-o mlaștină a nulității. Statul, în schimb, va furniza turmei mâncarea și acoperișul de deasupra capului, iar omul va considera că a atins apogeul fericirii.
Tot în ”Demonii”, în ultimul capitol, Stepan Trofimovici spune:
– ”Întreaga lege a existenței umane constă numai în posibilitatea pentru om de a se închina în fața a ceva infinit de măreț. Lipsește-i pe oameni de acest infinit măreț pentru a nu accepta să trăiască și vor muri pradă disperării”.
Dostoievski descrie ceea ce se întâmplă în societate:
– ” În vremuri tulburi de şovăială sau de tranziţie, întotdeauna şi pretutindeni apar tot felul de indivizi. Nu mă refer la oamenii aşa-zişi „avansaţi” care se grăbesc întotdeauna să fie înaintea tuturor (preocuparea lor principală), deşi adesea cu scopul cel mai stupid, în orice caz însă cu un scop mai mult sau mai puţin precis. Nu despre aceştia este vorba, ci mă refer la canalii. În orice vremuri de tranziţie se ridică această pleavă ticăloasă, care există în orice societate, lipsită de orice scop, neavând nici cea mai palidă mijire de idee, ci doar purtând în ea clocotul unui neastâmpăr şi al unei nerăbdări intense. Ei bine, drojdia aceasta, fără să-şi dea seama, aproape întotdeauna se lasă condusă de acel grup neînsemnat de „avansaţi” care acţionează cu un scop precis şi care dirijează tot gunoiul acesta unde-i convine, dacă nu cumva este el însuşi format numai de niște idioţi sadea, cum de altfel se mai întâmplă în viaţă”.
– ”Semidoctismul este cel mai cumplit flagel al omenirii, mai cumplit decât molima, foametea şi războiul, un flagel necunoscut până-n secolul nostru. Semidoctismul este un despot, cum n-a existat niciodată până acum. Un despot care-şi are slujitorii lui, sacerdoţii şi sclavii, un despot în faţa căruia totul s-a prosternat cu dragoste şi superstiţie, cum nimeni nu şi-ar fi putut imagina până acum, în faţa căruia ştiinţa însăşi tremură şi-i cântă-n strună într-un mod ruşinos.”
Se întâmplă în zilele noastre exact ceea ce își doreau socialiștii din romanul ”Demonii” și te întrebi dacă nu cumva cineva s-a inspirat din această capodoperă pentru a pune la cale apariția așa-zisului om nou.
Deloc întâmplător, genialul autor optează pentru acest citat din Scriptură (Capitolul 8 al Evangheliei după Luca):
”Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.
Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors”.
x
Îmi cer iertare dacă v-a deranjat faptul că am ales acest subiect. Am vrut să împărtășesc cu domniile voastre o mai veche uimire a mea apărută când am văzut că profețiile lui Dostoievski se îndeplinesc, aproape punct cu punct, iar demonii rămân în noi și nu Îl rugăm pe El să îi trimită în turma de porci.
Vorba lui Pușkin:
– ”Ce ne facem noi acum ?”
N-am habar.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
