Toți vrem să ne pricepem la oameni, să îi cunoaștem, să le prevedem reacțiile. În acest articol, vă voi spune cum procedez eu, ce criterii folosesc. Sunt două modalități prin care îi judec pe semenii mei.
Prima modalitate pleacă de la felul în care omul reacționează în fața răului. Unii dintre noi dăm vina pe ceilalți, alții dăm vina pe noi înșine. Dacă îmi amintesc bine, C.G. Jung este cel care a folosit clasificarea oamenilor în intrapunitivi, care se învinovățesc mai ales pe ei, și extrapunitivi, care îi învinovățesc în special pe ceilalți. În ce mă privește, îmi plac mai mult cei care iau vina asupra lor, indiferent ce se întâmplă.
Veți spune că nu întotdeauna e sănătos să te culpabilizezi pe tine, că sunt situații în care vinovăția aparține clar altuia sau altora. Când, de pildă, cineva îți da în cap și îți fură portofelul, nu ești tu vinovat. Așa stau lucrurile, dar îi apreciez mai mult pe cei care se gândesc și ajung la concluzia că bine ar fi fost să nu treacă pe strada aceea rău famată, să nu meargă singuri și cu bani la ei, situație în care poate nu ar fi fost victimă.
Până aici, lucrurile cred că sunt clare.
A doua modalitate prin care împart oamenii îi aparține filosofului spaniol Ortega y Gasset, autorul unei cărți de căpătâi pentru mine, aflată în TOP 10 al cărților care mi-au modelat modul de a gândi. Cartea se numește ”Revolta maselor” și a apărut în 1930. S-au scos și în românește vreo trei ediții, dar de când cu corectitudinea politică nu se mai tipărește deoarece autorul critică masele de oameni proști care vor să conducă societatea.
Scrie Ortega y Gasset: ”În rezumat, noul fapt social pe care îl analizăm aici este că pentru prima oară, istoria europeană pare a fi la cheremul omului de rând, înțeles ca atare. Sau, folosind diateza activă, omul de rând, condus odinioară, a hotărât să guverneze lumea”.
Cine este ”omul masă”? Iată definiția: ”Este neîndoielnic că împărțirea cea mai radicală care se poate face în sânul umanității este delimitarea a două clase de indivizi: cei care cer mult de le ei înșiși și își îngrămădesc unele peste altele dificultăți și îndatoriri și cei care nu cer nimic deosebit de la ei înșiși, cei pentru care a trăi înseamnă a fi în orice clipă ceea ce sunt deja, fără vreun efort de autoperfecționare, plutind ca niște geamanduri în derivă”.
”Aparține masei orice individ care nu-și atribuie valori – bune sau rele – din motive speciale, ci se simte ca toată lumea și totuși nu-i încercat de neliniști, ci dimpotrivă, se simte în largul său când se găsește asemănător cu ceilalți”. Există o problemă. ”Pe neașteptate, mulțimea a devenit vizibilă, s-a instalat în locurile de prim rang ale societății”. Pe vremuri, spune Ortega y Gasset, masa de oameni estima că totuși politicienii, cu toate defectele lor, se pricep mai bine să conducă, în schimb azi vrea să dea putere de lege conversațiilor de cafenea sau, cum am spune în zilele noastre, postărilor de pe Facebook.
”Caracteristica momentului este că sufletul mediocru, știindu-se astfel, are cutezanța de a afirma drepturile și de a le impune pretudindeni.”
”Se dorește ca omul mediu să fie stăpân. Atunci, nu e de mirare că acesta acționează după cum îl taie capul, că reclamă tot soiul de plăceri, că-și impune hotărât voința, că respinge orice servitute, că nu ascultă de niciun sfat, se îngrijește doar de persoana și de plăcerile sale, își supraveghează doar propria-i ținută. Acestea sunt câteva dintre atributele eterne care se potrivesc cel mai bine conștiinței de stăpân. Astăzi, le găsim sălășluind la omul mediu, în masă”.
”Omul – masă este omul a cărui viață e lipsită de proiecte și merge în derivă. De aceea nici nu construiește nimic, cu toate că posibilitățile și puterea sa sunt enorme. Tocmai acest tip de om decide în epoca noastră”.
”În școli, cu care ne mândream cei din secolul trecut, nu s-a putut face altceva decât să se predea maselor tehnicile vieții moderne, fără să se reușească și educarea lor. Li s-au dat instrumente pentru a trăi intens, dar nu și sensibilitatea pentru marile îndatoriri istorice, li s-au inoculat în mod violent orgoliul și puterea mijloacelor moderne, dar nu și spiritul. De aceea nu vor să aibă nimic în comun cu spiritul. Noile generații se pregătesc să ia conducerea lumii de parcă lumea ar fi un paradis fără urme vechi, fără probleme tradiționale și complexe.”
”Dacă acest tip uman continuă să fie stăpânul Europei și dacă el rămâne în mod defintiv cel care decide, vor fi de ajuns treizeci de ani pentru ca acest continent al nostru să revină la barbarie”, scrie, acum aproape o sută de ani, Ortega y Gasset. Astăzi, profeția sa s-a împlinit.
Cel mai mult îmi place la acest filosof faptul că definește omul – masă ca fiind cel care se urcă la volanul mașinii fără să se gândească la miile și miile de ingineri care au făcut posibil ca această mașină să meargă. Îi știți pe unii care conduc BMW și au doar patru clase. Se gândesc ei la ingineri? Nici vorbă, chiar i-ar lua la bătaie.
Omul masă crede că lumea s-a născut o dată cu el, ignoră istoria în baza căreia el există, ignoră cultura fără de care nu ar avea nici limba, nici logica, ignoră filosofia fără de care strămoșii săi ar fi pierit ca societate, face turism fără să priceapă că elitele au fost cele care au construit monumentele la care se holbează.
Eu găsesc o relație între omul masă și cei care dau vina pe alții. Cele două criterii, ale lui C.G. Jung și Ortaga y Gasset coincid, cel puțin pentru mine, și de aceea le-am alăturat în acest articol.
Omul – masă dă vina întotdeauna pe alții, niciodată pe sine.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
