Există în lumea presei unele prejudecăți cu privire la PSD, breasla considerând că a vorbi de bine despre partidul lui Marcel Ciolacu și despre el însuși este un semn de mediocritate, de provincialism, de aservire. Mai mult de două decenii de propagandă, în mare parte de import, a implantat un fel de cip, un idol, cum ar spune Francis Bacon, în mintea multor ziariști și, mai ales, la nivel de grup. S-a considerat că a aproba, chiar a lăuda PNL și USR este nobil, iar a face același lucru cu privire la PSD este plebeu. Acest fenomen a atins apogeul în vremea lui Liviu Dragnea, un trumpist autohton, pentru a se diminua în anii coaliției de guvernare PSD – PNL, inițiată la convergența intereselor partenerilor occidentali legate de sprijinirea Ucrainei cu cele ale președintelui Iohannis, cel aflat în căutarea unor formule care să îl protejeze după încheierea mandatului.
Situația era atât de gravă, încât Marcel Ciolacu s-a văzut nevoit să impună partidului său un stil ad-hoc bazat pe evitarea oricărui conflict, ba chiar pe o anumită complicitate cu anumite forțe pe care nu le enumăr, fiind cunoscute. De aici a rezultat o altă serie de reproșuri, însă mult mai puțin maligne decât cele anterioare. Oficial, s-a vorbit despre necesitatea de a face PSD frecventabil.
În cele din urmă, inspirați și din victoria lui Donald Trump, dar mai ales de necesitatea de a fi sinceri cu cititorii, jurnaliștii români vor converge spre adevărul că, din tot arealul politic de la noi, PSD vine cu cele mai bune propuneri pentru ceea ce partidul numește ”Calea sigură pentru România”. Trecutul a jucat un anumit rol, în sensul că, fiind în grațiile cancelariilor din Vest și ale presei europene și naționale, partidele de dreapta și-au permis soluții experimentale, de-a dreptul eronate, cum ar fi guvernările Orban și Cîțu, promovarea lui Nicolae Ciucă și instalarea în fruntea unui partid progesist a flamboaiantei Elena Lasconi. Dacă ar fi avut de suferit la nivelul imaginii în trecut, PNL și USR nu și-ar fi permis astfel de experimente nereușite pe care acum încearcă să le susțină în mod vizibil artificial. Nici nu au altă soluție, să recunoaștem.
Noi o avem, din fericire, nimeni nu ne obligă decisiv să ignorăm soluțiile PSD, a trecut vremea în care toți cei care se considerau europeniști, transatlantici, democrați până în albul ochilor, simțeau nevoia să se legitimeze înfierând PSD cu mânie corporatistă.
Dacă îmi permiteți un recurs la istorie, atrag atenția asupra faptului că, după 1989, lumea occidentală a vorbit pe un singur glas, a avut o unică ideologie, aceea a capitalului transnațional, ba chiar s-a ajuns în situația incredibilă în care oameni fără un ban în cont și trăitori de pe azi pe mâine au lăudat și au votat partide de dreapta, purtătoare ale mesajului financiar – bancar. Chiar și celor mai slab plătiți angajați la multinaționale li s-a spus că doar politicile de dreapta îi vor face să trăiască bine, iar ei au crezut, crezând, în același timp, că partidul care mărește pensiile și salariile este unul blestemat, populist, neiubit pe plan internațional.
Cum spune un politolog italian, ”noua ordine mentală a completat noua ordine materială”. Pentru aceasta, a fost nevoie de control asupra decidenților politici, iar acest lucru s-a întâmplat, mulți dintre noi văzând că anumite persoane au fost sprijinite prin mijloace oculte să ajungă la conducerea unor țări, printre care și se numără și România. A fost nevoie, de asemenea, de ieșirea de sub control civil a serviciilor secrete, ceea ce a deranjat, în cele din urmă, inclusiv America, ajungându-se ca Donald Trump să publice un plan în zece puncte de contracarare a Deep State. La Punctul 2, Trump spune: ” În al doilea rând, vom elimina toți actorii corupți din aparatul nostru de Securitate Națională și Informații, și sunt destui. Departamentele și agențiile care au fost transformate în instrumente politice vor fi complet restructurate, astfel încât birocrații fără față să nu mai poată niciodată să țintească și să persecute conservatori, creștini sau inamicii politici ai stângii, lucru pe care îl fac acum la un nivel pe care nimeni nu-l poate crede posibil”. La Punctul 4, Trump spune: ” În al patrulea rând, pentru a expune manipulările și abuzurile de putere care au sfâșiat țara noastră, vom înființa o Comisie pentru Adevăr și Reconciliere, care să declasifice și să publice toate documentele privind spionajul, cenzura și corupția Statului Paralel, și sunt multe”. S-a ajuns până acolo încât, la punctul 8, Trump să se gândească la strămutarea din capitală a unor sectoare ale Deep State. ” În al optulea rând, vom continua efortul lansat de administrația Trump de a muta părți din vasta birocrație federală în locații noi, în afara mlaștinii de la Washington. Așa cum am mutat Biroul de Administrare a Pământurilor în Colorado, până la 100.000 de posturi guvernamentale pot fi relocate. Și mă refer la o mutare imediată din Washington în locuri pline de patrioți care iubesc America, și chiar o iubesc”.
Revenind la țara noastră, trebuie spus că PSD, pe lângă trecutul său legat de corupția inerentă a perioadei de trecere de la un regim la altul, în ultimul deceniu a fost obligat să devină, la suprafață, un partid versatil, pentru a supraviețui. La bază, totuși, această formațiune politică a avut un grup de activiști și un bazin electoral care permanent au ținut seama de necesitatea compensării asaltului capitalului cu ale sale promisiuni de reconversie a exploatării în bunăstare, prin ajutorarea directă și fără întârziere a celor care se află în afara jocului capitalist. PSD a fost ca o Biserică ce a păcătuit prin slujitorii ei, dar niciodată nu a uitat că există Dumnezeu.
Pentru că mă apropii de epuizarea spațiului, atrag atenția că marele filosof Adorno a spus: ”Tendința capitalului de a se extinde în sferele spiritului și ale opiniei publice a ocupat până și conștiința și inconștientul a ceea ce pe vremuri era a patra stare”. Este vorba de cei fără posibilități materiale, cum se spune.
Sunt conștient că nu am vorbit despre presa mare și trădarea ei față de cei mai neajutorați cititori, dar acum voi spune doar că nimic nu este pierdut, că adevărul, chiar afirmat cu întârziere, îi va face oameni și pe cei mai nenorociți tâlhari.
Sau cel puțin asta credem.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)
