Am impresia că mai mult de jumătate dintre români și-au pierdut uzul rațiunii, vorba lui Caragiale, mergând pe mâna unui individ numit Călin Georgescu fără să-i cunoască în mod real concepția economică și socială cu privire la drumul pe care ar trebui să meargă România. Sunt convins că dacă românii care îl divinizează pe Călin Georgescu ar cunoaște, măcar superficial, care este sistemul economic pe care îl îmbrățișează acest Georgescu, ar scuipa în sân și ar spune piei, drace.
Georgescu a publicat în urmă cu doi ani o carte intitulată ”Marea renaștere/ Adevăr, Libertate, Suveranitate/ Ieșirea din Matrix” la care observ că puțini fac referire și în care autorul spune clar ce ar vrea să se întâmple cu România. În vreme ce analfabeții funcțional și interlopii mă înjură pe Facebook, mi-am făcut rost de cartea aceasta și am început să o conspectez pentru a afla, de la sursă, ce vrea Călin Georgescu. Evident că aceiași proști și derbedei nu înțeleg nimic din actul cititului, li se pare pierdere de vreme, din moment ce ei l-au descoperit pe Georgescu și merg cu el urlând și scuipând. Acum, dacă tot am comis păcatul cititului, voi spune, pe scurt, pentru cine vrea să afle, ce anume ar intenționa Georgescu să facă în România.
Încă din prefață, aflăm că autorul îmbrățișează teoria politico – economică a distributismului ”bazată pe micul proprietar – producător, întruchiparea omului suveran”. Există și trimiteri bibliografice în acest sens, una fiind la Elman Service, Primitive Social Organisation, 1962, unde se spune că ”Într-o asemenea societate, poți să cunoști pe fiecare în parte, ai posibilitatea să îl descrii, în funcție de poziția sa, într-o rețea de rudenie”. Călin Georgescu ne arată că ”Timp de milioane de ani omenirea a trăit în mici comunități autonome – ceea ce înseamnă că erau autarhice sau autiste – de o diversitate uimitoare, în care dominante erau tradiția și relația parsonală între membri”.
Dragi fanatici ai lui Călin Georgescu, vreți să știți ce vrea omul sau doar mergeți orbește pe mâna lui? Dacă vreți să știți, atunci aflați că lui Georgescu nu îi place confortul modern. Ce? Cum adică? Să citim. ”De fapt, ce înseamnă confortul modern? Confortul este noua religie promovată de tehnoglobaliști. Lipsit de confort, de mistica și imaginarul social pe care acesta le presupune, omul postmodern va fi cuprins de o teribilă panică, față în față cu propria conștiință s-ar simți gol și neputincios. Sursă de satisfacții imediate, confortul îi risipește temerile, îl apără de confruntări dezagreabile, îl transformă într-un sclav fericit”. Pe scurt, Călin Georgescu consideră că lupta omului pentru confort este greșită. ”Individul își investește energia în falsul transcendent al scopurilor artificiale, strânge cureaua să-și cumpere ultimul model de telefon mobil, să-și facă un concediu în insule etc. Același derizoriu poleit. De la omul de știință până la emigrantul pakistanez ajuns în Occident, fiecare escaladează cantitativul, gonește după forme fără fond și după obiecte fără substanță, este obsedat de mitul împlinirii de sine”.
Care este soluția? Soluția constă în distributism. România ar trebui să părăsească capitalismul, fără a se reîntoarce la comunism, căutând a treia cale, numită distributism. Am ajuns oarecum la malul gândirii lui Georgescu, deoarece puteți căuta pe Wikipedia ce înseamnă distributism.
”Pe la începutul secolului al XX-lea G.K. Chesterton și Hillaire Bellok au adunat împreună experiențele dispersate ale diferitelor cooperative și societăți frățești din nordul Angliei, Irlandei și nordul Europei într-o ideologie politică coerentă, care susținea în mod expres larga răspândire a proprietății private imobiliare și controlul industriei prin cooperative muncitorești și afaceri mici operate de proprietari. În Statele Unite ale Americii în anii ’30, distributismul a fost subiectul a numeroase lucrări publicate de Chesterton, Belloc și alții în „The American Review”, editat și tipărit de Seward Collins. Extrem de importante între lucrările lui Belloc și Chesterton despre distributism sunt „The Servile State” și „Outline of Sanity”.
Deși majoritatea susținătorilor ulteriori ai ideilor distributiste nu erau catolici, și de fapt mulți dintre ei erau foști socialiști radicali care au devenit deziluzionați de socialism, gândirea distributistă a fost adoptată de către Uniunea Muncitorilor Catolici, împreună cu ideile lui Dorothy Day și a lui Peter Maurin despre comunități locale independente. Distributismul de asemenea a influențat mișcarea Antigonish, care a înființat cooperative și a aplicat diferite metode de ajutorare a săracilor în provinciile canadiene maritime (New Brunswick, Nova Scotia și insula Prince Edward). Aplicarea în practică a ideilor distributiste prin formarea de cooperative a fost documentată recent de Race Mathews în cartea sa „Jobs of Our Own: Building a Stakeholder Society”.
Am făcut un rezumat pentru proști al ideilor lui Călin Georgescu. Cheia problemei ar fi să se desființeze corporațiile, dar și firmele private mici, iar în locul lor să apară cooperativele. Vreți cooperative, mergeți pe mâna lui Georgescu! Nu vreți cooperative, uitați de Călin Georgescu!
Așadar, în epoca Inteligenței Artificiale, vine cineva care ne propune să dărâmăm totul și să ne facem cooperative, ba chiar unii îi invocă pe Donald Trump și Elon Musk drept susținători ai unor asemenea idei. Ca să vezi până unde a ajuns prostia în România.
Sigur că te apucă depresia văzând că tinerii frumoși și liberi s-au rupt de natură, de cultură, că sistemul bancar domină societatea, că lumea fuge după gadgeturi și modă, după all inclusive și credite, dar ține de libertatea fiecăruia să nu se lase mâncat de modernitate, să rămână un om care se bucură de toate frumusețile vieții. Nu de experimente georgiste are nevoie societatea umană, iar România, cu atât mai puțin. De altfel, cei care ni-l bagă în față pe Călin Georgescu știu că ideea lui cu cooperativele este utopică și nu asta urmăresc. Georgescu este doar un instrument pentru a provoca tensiune în România, pentru a slăbi societatea și a pune sub semnul întrebării democrația așa cum este ea aplicată în Europa.
Fenomenul Călin Georgescu poate arunca România în haos, poate slăbi instituțiile statului, ori poate fi benefic prin presiunea pusă pe clasa politică. Speriați de această răscoală virtuală, politicienii români pot inova, pot veni cu mesaje mai sincere, pot pune în dezbatere teme sensibile trecute până azi sub tăcere. Este nevoie de mai multă demnitate în raporturile României cu UE și NATO, de mai puțin elitism la nivelul clasei politice.
Doar de un lucru nu este nevoie, anume de Călin Georgescu la Cotroceni.
Gheorghe Smeoreanu
(Această rubrică apar
e în zilele de luni și joi)
